DOCUMENTAR: 190 de ani de la moartea pictorului francez Jacques-Louis David

Jacques-Louis David s-a născut la Paris, la 30 august 1748. A primit o educație de excepție la Colegiul Quatre Nations. În perioada studiilor, s-a preocupat de desen, acordând acestei pasiuni o mare parte din timp.
În 1764, după ce a făcut primele cursuri de desen la Académie de Saint-Luc, din Paris, Jacques-Louis David s-a opus celor din familie, care au dorit ca el să urmeze arhitectura. A plecat să studieze pictura cu François Boucher (n. 1703 — m. 1770), unul dintre cei mai importanți pictor din aceea vreme, care era o rudă îndepărtată a sa. Boucher, un pictor rococo, nu și-a asumat tutela lui, considerându-se prea bătrân și a decis să-l trimită la prietenului său, Joseph-Marie Vien (n. 1716 — m. 1809), un pictor care a îmbrățișat latura clasică a stilului rococo.
În 1766, Jacques-Louis David a intrat în atelierul lui Joseph-Marie Vien, dar, influențat de estetica lui Boucher, a început să studieze arta la Academiei regale de pictură și sculptură din Franța. Jean Bardin a fost unul dintre profesori academiei, de la care a învățat principiile de compoziție, de anatomie și de perspectivă. Un rol deosebit în formarea sa l-a avut și dramaturgul Michel-Jean Sedaine, secretarul acestei instituții, care a devenit protectorul său.
Cunoștințele acumulate la Academia regală le permitea studenților să participe la concursul pentru a obține prestigiosul “Prix de Rome” (ce însemna burse de studiu pentru tinerii artiști la Académie des beaux-arts, din Italia). În 1774, după patru încercări, a câștigat “Prix de Rome”, cu lucrarea “Erasistrat descoperind boala lui Antiob”, premiu care i-a permis să fie acceptat, pentru următorii patru ani, la “Ecole des Eleves proteges” și la Académie de France de la Roma.
La Roma a descoperit antichitatea pe care, la Paris, o presimțea doar și care l-a îndemnat să se opună libertinajului epocii. Urmând sfaturile lui Vien, maestrul său, a copiat capodoperele care l-au atras la fiecare pas al orașului-muzeu: monumente, sculpturi izolate, vase, sarcofage, fresce, manuscrise.
În 1779, Jacques-Louis David a vizitat Napoli și ruinele de la Pompei. Această călătorie a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea sa artistică. A devenit fără urmă de îndoială adeptul neoclasicismului.
În 1780, a revenit la Paris și a terminat tabloul “Belizarie” destinat Academiei regale singurul mod în care artiști puteau obține dreptul de a expune la Salonul Academiei. La expoziția Salonului din 1781, a prezentat tablourile “Funérailles de Patrocle” și “Belizarie cerșind”, fiind primit cu aplauze. A deschis un atelier și succesul de care s-a bucurat i-a atras clienți și ucenici. Atelierul lui a deveni un centru al avangardei în pictură. A devenit, în 1783, membru al Academiei regale. A pictat “Jalea Andromacăi în fața rămășițelor lui Hector” (1783), “Jurământul Horaților” (1784), “Moartea lui Socrate” (1787), care confirmă trecerea sa către limbajul neoclasic, etalând virtuțile antice ale stoicismului și patriotismului. Tabloul “Moartea lui Socrate” l-a expus la salon patru ani mai târziu, împreună cu “Lictorii aducându-i lui Brutus trupul fiului său”.
Jacques-Louis David a avut un număr mare de elevi, influențând, astfel, puternic arta franceză la începutul secolului al XIX-lea.
În timpul Revoluției franceze, s-a angajat fără ezitare atât ca artist, cât și ca om în activitatea politică: pe de o parte, reorganizând Academia și, pe de altă parte, organizând evenimente propagandistice numeroase și de mare amploare. În 1792, a fost numit deputat al Convenției Naționale și a aderat la tabăra lui Maximilien Robespierre, pe care l-a admirat și care i-a fost prieten. Prins în malaxorul politicii confuze a anilor 1790, Jacques-Louis David a fost închis în timpul Directoratului și eliberat la intervenția soției sale.
În 1793, s-a pronunțat pentru decapitarea regelui. În urma unor conflicte cu Academia, Jacques-Louis David s-a hotărât să dizolve această instituție. Și-a atins scopul în 1793, când Academia și-a încetat activitatea. S-a ocupat de înființarea acelei instituții la care visase și scriitorul Denis Diderot: Muzeul Național, reprezentând începutul Louvre-ului de astăzi. După căderea lui Robespierre, survenită pe 27 iulie 1794, aflându-se în pericol, a reușit să evite ghilotina, deși în două rânduri, în 1794, și, în 1795, a fost întemnițat.
Când, în 1799, a ajuns la putere Napoleon Bonaparte, artistul l-a privit ca pe un erou al vremurilor lui, pictându-l în numeroase tablouri cu aer de propagandă. Napoleon i-a încredințat funcția de artist oficial al regimului. În 1803, l-a decorat cu “Legiunea de Onoare”, în decembrie 1804, l-a numit primul pictor al curții imperiale. Artistul și-a început cariera de la curte cu imortalizarea festivității de încoronare realizând marea sa compoziție “Încoronarea de Napoleon”. A supraviețuit căderii idolului său, după înfrângerea de la Waterloo din 1815, și a plecat din țară, exilându-se la Bruxelles, unde a continuat să lucreze.
Ultimii 10 ani i-a petrecut la Bruxelles. Într-o seară din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, a avut un accident, fiind lovit de o trăsură. Nu și-a mai reveni niciodată pe deplin.
Figură importantă a neoclasicismului, susținător al Revoluției franceze, Jacques-Louis David a murit la 29 decembrie 1825.
Sursa: www.agerpres.ro