Autoritățile sanitare din județul Arad intenționează să demareze, în perioada imediat următoare, un program de determinare a nivelului de radioactivitate în mai multe localități unde, înainte de 1990, au existat exploatări miniere de uraniu.
Prefectul județului, Cristian Stragea, a afirmat că a cerut autorităților sanitare să efectueze verificări privind nivelul de radioactivitate în fostele zone miniere Barzava, Cladova, Săvârșin și Rânusa.
“Nu s-au mai făcut aceste determinări de ani de zile și există unele temeri ale localnicilor că ar putea fi afectați de radiații,” a subliniat Stragea.
Pericolul îmbolnăvirii este o amenințare reală pentru locuitorii din această zonă.
În urma exploatărilor miniere, în cele patru zone au rămas cantități foarte mari de steril radioactiv, ceea ce a determinat localnicii să acuze, în ultimii 15 ani, că se îmbolnăvesc de cancer. Oamenii mai sunt îngrijorați că panza freatică din aceste zone ar putea fi poluată din cauza cantităților mari de steril.
Conform statisticilor, județul Arad se confruntă cu cea mai mare incidență a bolilor canceroase, înregistrând anual 360 de cazuri noi de îmbolnăviri, iar rata mortalității din cauza cancerului în Barzava se ridică la aproximativ 15 la sută. Cei 1.000 de locuitori ai comunei trăiesc de ani de zile cu teama de a nu se îmbolnăvi de cancer din cauza fostei mine de uraniu din zonă.
Localnicii susțin că pericolul îi pandeste în aerul pe care-l respiră și în apa pe care o beau, în special cei care își au gospodăriile în apropierea minei. În ultimii cinci ani, cancerul a răpus mai mulți oameni care locuiau lângă fosta exploatare de uraniu. Comuna Barzava este situată pe valea râului cu același nume, pe drumul european care duce din Arad spre Deva.
Exploatarea minieră a fost realizată de ruși între anii 1964 și 1968. Brusc, în anul 1968, au părăsit locația din motive legate de situația politică, fără a o închide în mod corespunzător. Pentru un necunoscător, zona nu denotă prezența unei mine de uraniu; pare doar o movilă mare de moloz.
Locuitorilor din apropiere li s-a comunicat că nu există motive de îngrijorare, deoarece movila conține doar deșeuri și minereu steril, iar nivelul de radioactivitate se încadrează în limitele admise.
Cu toate acestea, de 35 de ani de la închiderea activității miniere, nu a crescut niciun fir de iarbă pe movilă. Localnicii au observat că în zonă nu se găsește doar steril, ci aproximativ jumătate din material este materie primă.
Fără nicio măsură de precauție, mina a fost săpată între casele locuitorilor din Barzava, chiar pe malul râului. În timpul ploilor, apa de pe movila de deșeuri se scurge direct în râu, care este locul preferat de joacă al copiilor în timpul verii. Apa din mină ajunge și în panza freatică, ceea ce îi determină pe oameni să creadă că fântânile lor nu sunt tocmai sănătoase. Oricum, nu au alternative în ceea ce privește sursa de apă.
În preajma minei, în ultimii cinci ani, au murit de cancer 15 oameni. În timpul exploatării minei, o parte din mineritul de uraniu extras era depozitată în partea opusă a satului.
În 1968, când mina a fost închisă și exportul către Rusia a încetat, depozitul de uraniu a fost acoperit cu beton. Parcă toată lumea a uitat de existența sa, dar în 1984, chiar lângă depozit, a fost construită o unitate militară. Localnicii susțin că soldații aveau stări de somnolență și amețeli.
Unul dintre ei a povestit că a fost martor la măsurătorile efectuate pentru stabilirea gradului de radioactivitate lângă unitatea militară. A spus că specialiștii au venit cu aparate de măsurat care au detectat existența radiațiilor până în sat, până la biserica locală.