Vine o vreme, când pe lângă privitul matinal în oglindă, trebuie să ne uităm direct în ochii celor cărora, într-un fel sau altul, pozitiv sau negativ, le-am influențat viața. Pentru cei mai mulți dintre noi, oamenii obișnuiți, nu e ușor. Avem conștiință, avem coloană vertebrală, avem chiar și cei șapte ani de acasă. Nu e ușor să te uiți, însă e obligatoriu. Nu și pentru politicieni.
Privitul în față și grimasa fac parte din școala vieții dobândită în primi ani de ucenicie politică. Nonșalanța cu care își prezintă ei, politicienii, în fața noastră mărețele realizări, denotă la unii lejere semne de imbecilitate. Nu sunt toți de talia lui Năstase. Medii și vocali, necitiți și indolenți, fac parte din „elitele” partidelor asimilând școala putredă a „marilor ”oameni de stat contemporani.
Primarul sau Președintele de consiliu județean este stăpânul bugetului instituției pe care o păstorește. Banii nu se mișcă decât cu acordul lor, fiind distribuiți către firmele de casă care de cele mai multe ori nu îndeplinesc decât rolul de colectare și distribuție a fondurilor. Munca efectivă o fac alții, subantrepenorii, obligați să presteze lucrările pe niște sume derizorii, de unde și calitatea lucrărilor îndoielnice executate în România.
Aradul nu face notă discordantă de restul țării. Condus în ultimii ani de cuplul Falcă-Ioțcu, Aradul a avut o oarecare dezvoltare pozitivă marcată în principal de investițiile în infrastructură și gospodăria subterană. Pe parcursul primelor două mandate Falcă încearcă să schimbe fața orașului și abordează, în mare, principalele obiective de interes pentru arădeni (drumuri, canalizare, iluminat), însă face greșeli majore pe care le resimte în 2012 la votul pentru cel de-al treilea mandat. A greșit Falcă în acești ani ca primar? Evident!
Abordarea necesităților orașului strict prin prisma infrastructurii, superficial tratată și indiferența arătată față de social îl va penaliza din nou în 2016 la fel cum s-a întâmplat în 2012. Cea mai mare problemă a cetățeanului Falcă este că nu reușește să înțeleagă că orașul e viu, că e format din oameni cu necesități și aspirații. Nu poți să te prezinți la nesfârșit în fața poporului înveșmântat într-o mantie de asfalt și ridicând în mână o bucată de conductă pe post de sceptru. Nu mai e suficient.
Să ignori cu o furie oarbă doleanțele angajaților privitoare la o filarmonică decentă, asta în comparație cu anii trecuți când aceași filarmonică era reprezentată de excelență denotă o gravă lipsă de realism. Nu va înțelege niciodată, poate pentru că nu poate, de ce exodul de artiști ai filarmonicii au ales în timpul administrației lui să-și încerce șansele în alte părți. Știți, domnule Falcă, că în fața arădenilor au concertat Richard Strauss, Bela Bartok, George Enescu, Traian Grozăvescu și… umilul dumneavoastră Alin VĂCEAN?
Nesimțirea în cazul altora sfidează bunul simț cu o seninătate celestă. Incompatibilii consiliului local, aplecații domnului Falcă, își notează cu respect față de lege în declarația de avere, veniturile pe care le primesc de la societățile la care NU ar trebui să fie angajați. Evident, nu le-a spus nimeni că e ilegal. Lor nu li se spune decât când să voteze și mai ales cum.
Deunăzi, doamna Pistru se jura că nu a făcut afaceri cu statul în viața ei. Corect. Statul a făcut afaceri cu ea. Statul pe care onest și sincer îl reprezenta chiar ea din poziția de consilier local. O altă somitate locală, florarul județului, care pe principiul românului mediu care crede că odată ajuns în funcție, corect ar fi să scoți bani din piatră seacă, încearcă să planteze niște Euro printre răsadurile de trandafiri. Probabil că nu a ales locul potrivit pentru răsad deoarece din pământ, în loc de trandafiri, au apărut niște stejari mascați (specie nouă de arbust pe cale de apariție în politica românească cu statut de independenți și cu drept de vot universal) care puțin i-au umbrit viitorul celebrului florar.
La sfârșit de an și început de campanie electorală, primarul inginer face ce crede că știe el mai bine.Toarnă asfalt. Oriunde, oricum și în orice condiții. Meteo. Nu contează cât costă sau cât va rezista. El este primarul care A FĂCUT ȘI VA FACE… Și mai face ceva. Trage dungi pe asfalt prin tot orașul cu o încrâncenare demnă de un copil selectat pentru concursul „desene pe asfalt”. Căci piste de biciclete, așa cum vrea dânsul ca noi să le percepem nu vor fi niciodată. Și nu doar pentru că nu respectă nicio lege în vigoare, ci pentru că pur și simplu trebuie să fii sinucigaș sau cel puțin kamikaze să încerci să urmezi traseele desenate cu atât talent și imaginație de către cel care ne vrea din nou campioni la încă un capitol: cea mai lungă și ineficientă pistă de biciclete din România.
Despre Adrian Țolea nimic nou. Faptul că este folosit de primarul Falcă pentru acapararea influenței în Consiliul JudeȚean nu mai miră pe nimeni, nici chiar pe personajul în cauză. Amorf și insipid, nevocal și naiv, face cărțile de fiecare dată având grijă să le împartă cum i se cere de la centru. Singura latură pozitivă constă în faptul că este mult peste restul echipei din punct de vedere al IQ-ului.
Aș putea să continui la nesfârșit cu genul acesta de exemple și probabil că o voi face. De data asta însă, din poziția de membru al unui partid local cu drept de vot și obligat să informeze. Pentru că e prea mult și mai ales durează de prea mult timp.
Intangibilul Falcă nu mai e așa intangibil. Anunțul făcut la început de an cum că ne va părăsi pentru un post de ministru la capitală nu mai e la fel de valabil și acum, se pare. Pentru că cei de la București nu-l mai vor. Știu ei de ce.
Lovitura de imagine primită odată cu arestarea JUMĂTĂȚII ETERNE din campaniile electorale, celebrul florar, de care s-a descotorisit la nivel de imagine (crede dânsul) i-a afectat într-un mod dezastruos credibilitatea chiar și la el în partid. Discutăm de partea portocalie a partidului deoarece cea albastră nu a fost și nu va fi niciodată a lui.
Acuzațiile ANI la adresa consilierilor credicioși (ăia care au mai rămas) nu face decât să sporească îndoielile cetațenilor vis-a-vis de credibilitatea primarului inginer. Ideea absurdă de a transforma Parcul Eminescu într-o parcare cu copaci seculari plantați ulterior în secțiuni de beton armat a fost însoțită de oprobiul public strigat în stradă și condamnat chiar și în presa centrală.
Primarul Falcă joacă acum POKER cu viitorul Aradului. Mai mult decât atat, joacă la cacealma. Un sfert de miliard de euro din banii noștri pe care vrea să-i bage în niște proiecte fanteziste nesusținute decât de o mână de oameni încă loiali lui nu face decât să mărească distanța dintre el și cei care i-au încredințat odată votul.
Chiar dacă printr-o minune Aradul va fi selectat pentru faza finală a concursului Arad, Capitală Culturală Europeană, șansele rămân nule luând în considerare valoarea artistică a competitorilor noștri însă banii vor rămâne cheltuiți, iar noi cetățenii va trebui să-i înapoiem, însoțiți de dobânzile aferente. Dimpreună cu cei 200 milioane de euro pariați pe reconversia cetății, proiectul mamut al omului care simte nevoia să demonstreze tot timpul ceva, cuiva, undeva la București, pe banii și cu viitorul nostru însă.
Pokerul e un joc greu dacă îl joci la profesioniști, un joc care implică matematică și psihologie. Asta dacă vrei să performezi. Sau dacă poți. Să te prezinți la un turneu mare înseamnă în prealabil să te antrenezi cu adversari de calibru, nu cu niște jucători de cruce si șeptică.
Nu poți, domnule Falcă, cu un careu de valeți să câștigi din nou un oraș european.
Nici chiar jucând la cacealma.
Călin Costea,
Membru fondator al partidului local Mândri Că Suntem ARĂDENI