Afară cu Fotbalul din FRF! Ziua în care Burleanu le-a strigat generaţiei de aur şi lui Lucescu „n-a fost un fleac, dar v-am ciuruit!”, iar „oamenii de fotbal” i-au răspuns: „Esteee, măăă!

  • mandri.ro
  • aprilie 19, 2018
  • 0

…Scena este fabuloasă. Burleanu, la prezidiu, desfigurat de bucurie, clipeşte către Lupescu, Chivu şi Mircea Lucescu şi strigă: „Un fleac, i-am ciuruit!“. Din sală îi răspunde un muget colosal, care cutremură clădirea construită de Mircea Sandu: „Esteeee, măăăă!“.

Bodescu loveşte aerul cu pumnii, necontrolat. Sus, la balcon, un malac mai are puţin şi cade peste balustradă. Amfiteatrul e plin. Vacarm, urlete, aplauze.

Sfertul de finală al Mondialului din ‘94 se ridică primul. Îi întinde mâna costumului: „Felicitări!“. A pierdut, dar ştie cum s-o facă. A învăţat asta în 40 de ani de fotbal. A trăit şi bucuria fără margini a acelui nemaipomenit 3-1 cu Columbia, şi lacrimile teribilei eliminări cu Suedia. „Sunt împăcat cu mine însumi. Era de datoria mea să încerc. Aş fi regretat toată viaţa dacă n-aş fi făcut-o. Am crezut că sunt oameni care doresc dezvoltarea fotbalului. Dar se pare că se doreşte altceva. S-au angajat, acum trebuie să performeze. Iubitorii fotbalului îi vor urmări cu atenţie.“ Are puterea să zâmbească: „Asta este. Ce voi face acum? Deocamdată, mă voi duce acasă.“
Pentru el, lumea nu a început şi nu s-a sfârşit aici.


După ce Burleanu l-a făcut hoţ şi infractor şi l-a arătat ca fiind, împreună cu ceilalţi foşti mari fotbalişti, marele pericol pentru fotbalul românesc, Lupescu a găsit puterea să se ridice şi să-l felicite pe preşedintele FRF, când s-au anunţat rezultatele votului. FOTO: Mediafax

Mircea Lucescu pleacă primul, pe uşa din spate. În spatele celui mai bun antrenor din istoria României, „oamenii de fotbal“ – AJF-urile, fotbalul feminin, fotbalul în sală – chiuie, se îmbrăţişează, îşi urlă la propriu fericirea. Acesta este momentul lor de glorie. Este ca şi cum ar fi bătut Argentina, ca şi cum ar fi câştigat Liga Campionilor, ca şi cum ar fi ridicat deasupra capului Supercupa Europei. Şi ei sunt nişte învingători, în felul lor!

Lupescu, Chivu, Hagi, Răducioiu. Lăcătuş, Tudorel Stoica, Balint. Marica, Pancu, Marius Niculae. Andone, Mateuţ, Stelea. Dan Petrescu.
Mircea Lucescu.

Know-how. Organizare, seriozitate, cuvânt, demnitate, experienţă.

Zero! În lumea „oamenilor de fotbal“, toţi aceşti oameni şi tot ce reprezintă şi ce au făcut ei nu contează. Nu există. Ei, „oamenii de fotbal“, sunt altfel, din alt aluat.
I-a bătut Burleanu „pe toţi corifeii“ „ca pe covoare“, vorba lui Bodescu, în celebrul mesaj în care îi ameninţa cu puşcăria pe opozanţii actualului preşedinte.

N-a mai fost nevoie, până la urmă, de cătuşe. „Oamenii de fotbal“ au făcut zid lângă preşedintele lor, în faţa pericolului comun. Şi toţi campionii ăştia, veniţi să pună mâna pe fotbalul lor, al „oamenilor de bine“, cum inspirat i-a caracterizat preşedintele lor, au fost zdrobiţi. 70%! Alungaţi. Umiliţi. Să plece! Să se care, să se ducă-n mă-sa, cu aerele de mari cunoscători trecuţi decenii prin fotbalul profesionist. Să se ducă de unde au venit, să îi lase pe „coechipierii“ din „echipa FRF“ să facă treabă!

…Chivu părăseşte şi el sala de la parterul „Casei Fotbalului“. Trece pe lângă groupies care îşi fac poze cu Bodescu şi Vişan. Priveliştea este, literalmente, suprarealistă.

Nu poţi scăpa de impresia că două lumi se despart acum în holul clădirii proiectate de arhitectul Mac Popescu, fostul preşedinte al Sportului Studenţesc. Fotbalul e scos din sediul FRF pe uşa din dos. La propriu.

…„Cum a fost posibil aşa ceva?“ Vecinul, Vali, e stelist. Acum e puţin bulversat, urmăreşte şi FCSB, şi Steaua. Mă pune mereu să-i explic, din nou şi din nou, cum e speţa asta juridică atât de încurcată în care Gigi a rămas fără brand după 10 ani în care l-a folosit nestingherit.
De data asta, Vali nu înţelege ce a văzut la televizor. Cum adică? E posibil să ai de ales între Lupescu, Chivu, Lucescu şi Burleanu, Bodescu şi Vişan, şi tu să îi votezi pe ultimii?

E posibil?

Da, pentru că între ce înţelege Vali prin „fotbal“ şi ce înţeleg oamenii care au votat miercuri, 18 aprilie 2018, nu există nicio legătură. Niciuna!

Vali, când spune „fotbal“, se gândeşte la Liga Campionilor, la naţională, la Cupa Mondială. La victorii, la nopţile fierbinţi ale Mondialului american şi la seara magică a lui 3-2 cu Anglia, la Euro. La meciuri mari, la jucători super. La fair-play. La performanţă.

Zero! Asta ţine la el, la mine, la tine, la toţi fraierii care vin pe stadioane.
Pentru membrii FRF care au salutat cu aplauze furtunoase când Burleanu a spus că Lupescu, Chivu şi Lucescu sunt pericolul maxim pentru fotbalul românesc, toate cele la care se gândeşte Vali când vorbeşte de fotbal sunt o poveste. La ei „nu ţine“ cu vrăjeli d-astea.
La ei „ţin“, concret, cei 1.500 de lei primiţi în vinerea de dinaintea alegerilor. Contează baremul de observator la Liga 3. Salariul de 1.800 de lei încasat de la federaţie pentru o ipotetică activitate de „referent zonal“. Mesele întinse la Cheile Grădiştei. Sejururile în Antalya şi Slovenia, cu cazare, masă şi diurnă inclusă, totul pe buzunarul federaţiei. Plimbările cu naţionala.


„Oamenii de fotbal”. FOTO: Mediafax

Seriozitate, competiţii, dezvoltare?
Să fim serioşi! Contează ce se dă acum, pe loc! Azi! Pe persoană fizică. Ce e în mână nu-i minciună.

Ce urmează? Nimic. Vorba lui Lupescu: fotbalul pleacă acasă. Peste 4 ani, dacă preşedintele în funcţie va considera că mai e nevoie să se organizeze alegeri, va lua 99%. Oricum, e greu de crezut că vreun alt fost internaţional va fi dispus să mai intre în pânza asta de păianjen.
De fapt, Burleanu, Bodescu, Vişan şi votanţii lor se merită unii pe alţii. Ei, împreună, sunt fotbalul românesc de azi, aşa cum arată el. Vor continua să raporteze creşteri de 1.000% la copii şi juniori şi performanţe financiare în timp ce devorează milioanele pe care nu le-au tocat încă din rezervele lăsate de odiosul Mircea Sandu. Dacă au luat 70% din voturi după ce şi-au tras salarii de 5.000.000 de euro, de ce să nu şi le facă de 10.000.000? Sau 15? Toată lumea va fi mulţumită, atât timp cât şi alegătorilor „le iese“ ceva.

…Şi România?
Nimic. România va continua, în timpul ăsta, să rateze calificări. Să piardă cu Azerbaidjan şi Luxemburg la juniori, să coboare în clasamentul FIFA, să semneze „contracte de sponsorizare“ prin care cumpără echipament sportiv de milioane de euro de la firmele prietene. Să refuze turnee gratis pentru naţională ca să meargă în altele, care costă un sfert de milion.
Dar totul va fi acceptat şi acceptabil, atât timp cât în deplasările astea vor încăpea şi 100 de membri votanţi, pentru care FRF va găsi pe undeva încă 150.000 de euro, „bani de buzunar“.
Nu vă preocupaţi. Va fi bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *