Singura achiziție estivală a UTA-ei a făcut parte din primul „unsprezece” la Sebiș și a rămas pe gazon aproximativ 70 de minute. Cel puțin deocamdată, Cristian Andor nu și-a pus în valoarea viteza și tehnica, dar asta și pentru că a acuzat lovituri la ambele glezne. A jucat pe banda stângă, exact acolo de unde a dispărut Cătălin Hlistei odată cu transferul la Pandurii Târgu Jiu.
– Cristi, bine ai venit în alb-roșu! Ce te-a determinat să accepți oferta „Bătrânei Doamne”?
– Am venit la Arad pentru că am fost dorit, în primul rând. Cunoșteam cam ceea ce este la UTA din sezonul trecut și poate exista, zic eu, o nouă șansă la promovare. Lotul pe care-l avem ne îndreptățește să sperăm la acest obiectiv, mai ales că în mare au rămas aceiași jucători și există un punct solid de pornire.
– Se vede că încă nu te simți prea bine pe teren cu noii tăi colegi…
– E și normal, am venit doar de trei zile la echipă și am făcut tot atâtea antrenamente. Sunt conștient că la început îmi va fi puțin greu să intru în acest mecanism bine uns, dar totul se învață. Dacă și noii colegi sunt alături de mine, integrarea va fi mai rapidă.
– Se poate spune că UTA are cele mai bune „aripi” din Liga a 2-a cu Strătilă și Andor în echipă?
– Sper și cred că așa va fi. Sorin are multă calitate, l-am simțit și ca adversar direct în sezonul trecut, dar cred că am și eu valoarea și mai ales dorința să demonstrez ceea ce pot. Oricum, eu la fel de bine pot juca și în centru, nu doar în stânga sau în cealaltă bandă. Cel mai important este să fiu sănătos, până la urmă.
– Ai trăit într-o zodie ghinionistă în ultimul timp. Ai trecut de la o echipă desființată la una în pragul colapsului. Cred că ți-ai numărat salariile încasate într-un an de zile pe degetele unei singure mâini…
– Asta a fost să fie, dar ceea ce este mai trist este că este vorba despre cluburi cu tradiție. Am venit acum la o alta, unde am înțeles că e mai bine ca în alte părți. Sper să nu mai întâmpin probleme de genul celor trăite la Bihor și Brașov și să mă pot concentra pe ceea ce am de făcut pe teren. Oricum, am avut de învățat din orice experiență trăită în fotbal.
– La Oradea chiar erai căpitan, iar FC Bihor chiar era una dintre rivalele din Vest ale UTA-ei…
– Sunt jucător profesionist și nu mă interesează prea mult aspectele acestea. La urma urmei, fiecare fotbalist vrea să-și facă treaba cât mai bine la echipa pentru care evoluează sau cel puțin asta va încerca mereu. Fiecare avem un trecut, dar el nu ar trebui să ne mai urmărească în prezent și viitor.
– Ai ceva de transmis suporterilor UTA-ei?
– Sper să fie în număr cât mai mare în special la meciurile de acasă și să ne susțină necondiționat. Cât despre mine o să fac tot ceea ce depinde de mine pentru a le oferi cât mai multe momente de bucurie.