„Vreau să atrag atenţia asupra faptului că minorii pot fi audiaţi în condiţii speciale, conform legii, dacă se consideră necesar, având relevanţă sindromul stresului posttraumatic. Acum se cere audierea lor în sala de judecată în prezenţa avocatilor, fără parinte, cu un psiholog cu care minorul nu are nicio relaţie. Şi care e un necunoscut pentru copil, un psiholog care doar există. Sunt chemaţi cu mandate de aducere. Ei sunt copii cu sindrom de stres posttraumatic. Nu se ţine cont de acest fapt constatat de psiholog, doctor şi expert psiholog. Judecătorul a cerut opiniile psihologilor de la Tribunal şi DGASPC, care au spus în scris că audierea poate face rău minorilor. Ei aveau 4-5-6 ani când au fost abuzaţi de educatoare. Se judecă de 2 ani”, a declarat expertul psiholog Ramona Pencea, pentru Adevărul.

Postarea începe cu următorul titlu: „Grădiniţa groazei din Constanţa există pentru copil şi în instanţă!“ şi continuă:

„Îmi pare rău pentru cei care aşteaptă să fiu indiferentă sau să muncesc fără suflet, nu am noţiunile acestea sau afazie morală!!! Drepturile copilului, interesul superior al copilului, prevalează!!! Ce face? Va prevala în toate acţiunile care îl privesc, chiar dacă sunt intreprinse de instituţii de stat, instanţe de judecată!!!!!( Convenţia ONU, art. 2 din Legea 272/2004). Este magistratul suveran, în limita legii, nu cu încălcarea ei.

Există un principiu: nu fă rău!!!, care ar trebui să aibă prioritate în audierea minorului, mai ales când el are calitatea de persoană vătămată, respectiv magistratul, suveran, aplică acest principiu pentru a nu-l retraumatiza pe minor, adică a nu-i afecta sănătatea psihică şi siguranţa, mai cu seamă că specialişti (psiholog/medici) au constatat că acest copil se dezvoltă semnificativ posttraumatic şi s-au pronunţat (la cererea instantei) cu privire la audierea acestuia , în sensul nerecomandării unei audieri! Audierea se realizează după pregătirea minorului, respectarea unor condiţii speciale, dacă se insistă!

Timpul nu vindecă rănile sufleteşti şi psihice, poate apărea şocul psihic, disocierea!!!! Art. 124 al 4 din C. Proc.Pen. prevede, în mod expres, faptul că audierea trebuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra stării psihice a copilului!!!

Şi copilul are 8 ani, a fost abuzat fizic, abuzat psihologic timp de 1-2 ani!!! Câţi ani avea? 4 -5 ani!!! Ştiţi că minorii de la vârsta de 4 ani şi mai mici, ştiu că intenţia de a duce pe cineva în eroare este greşită, astfel ei condamnă minciuna mai mult decât adulţii, fiind consideraţi “fanaticii adevărului “????

Ştiţi cât de mult se tem de abuzator??? Acela care l-a târât, bătut, l-a scuturat, l-a lăsat să facă pe el, ia ignorat nevoile, l-a abuzat psihic prin etichetările negative, l-a ameninţat că va fi bătut şi mai tare de părinţi, l-a drogat să doarmă, l-a scos în frig, l-a pus la colţul ruşinii, l-a obligat să râdă şi să etichetezi, jignind, alt copil abuzat, l-a ţinut într-un climat patologic continuum??????? ştiţi ce ar însemna ca acest copil să fie dus de mamă în faţa unui magistrat şi în faţa unor avocaţi??? În faţa abuzatorului/abuzatorilor??? Ce va crede despre mama sa care a promis că îl ocroteşte şi îl crede???

  Meszar, înainte de barajul cu Călărașiul”: „Sunt sigur că vom compensa aceste deficiențele legate de program prin atitudinea și spiritul cu care ne-a obișnuit echipa”

Ce va crede despre lume? Victima târâtă sau adusă cu mandat de aducere??? Adică un copil abuzat la grădiniţă, filmat, trebuie să spună acum ce au făcut cu el când avea 4 ani.. sub stres, acum când el spune că nu vrea să meargă, nu pentru că doreşte să încalce legea (vai!), ci pentru că simte frică intensă!!!! aţi avut vreodată episoade de anxietate accentuată sau panică??? voi, da voi, adulţii??? V-a adus suferinţă???aţi creat cercul vicios: frică de frică??? Cum credeţi că simte sau se comportă un copil de 8 ani?? Dar unul de 4-5 ani?

Poate fi considerat rezonabil răspunsul copilului ? S-a structurat suficient personalitatea sa? Prezintă indici de traumă?

Pentru magistraţi are relevanţă în cadrul judiciar existenţa sindromului de stres posttraumatic??? dacă nu, nu e bine, domnule magistrat!!! (a se vedea “Ghid de audiere a copilului în proceduri judiciare ” Mona-Maria Pivniceru, Cătălin Luca, 2009).

Are dreptul să comunice că nu doreşte să fie audiat?? Nu??? Dacă nu, iar e o eroare!!! -acelaşi ghid.
Prezenţa unui psiholog de la dgaspc, cu care minorului nu are o relaţie, credeţi că îi conferă o minimă siguranţă??? Nuu!

Ştiţi că acest psiholog poate interveni pentru ca întrebarea să nu aiba conţinut traumatizant sau să nu fie repetată sau poate cere pauză pentru minor????

Indemn psihologii să se implice activ, să ia atitudine, să ajute magistratul să croiască o relaţie cu minorul, să fie fermi atunci când victima este obligată să răspundă întrebărilor avocaţilor care reprezintă abuzatorii ( un copil în faţa unei armate agresivă şi fără empatie ?????), psihologul să fie ferm şi profesionist!!! Dacă nu noi, atunci cine poate ajuta magistratul în deciziile care-l privesc pe minor????

Vă îndemn, părinţi ai copiilor victime, să fiţi calmi, fermi în apărarea copiilor voştri; învăţaţi copilul să înfrunte mizeria socială şi deprivarea emoţională/atrofia morală!!

Un magistrat arădean a securizat copilul victimă, l-a ascultat şi a folosit tehnica: minora a fost în sală cu expertul psiholog pe care îl cunoştea deja, iar pe un ecran vedea magistratul care formula întrebările, acestea fiindu-i puse de expertul psiholog, minora victimă nu vedea avocaţii sau pe abuzator). La Curtea de Apel Timişoara s-a procedat la fel, instanţa a ţinut cont de solicitarea expertului psiholog de a fi scoşi din sala părinţii abuzatori. Iar expertul psiholog a intervenit ori de câte ori a fost necesar pentru aflarea adevărului şi pentru a conferi siguranţă minorilor audiate. Mai mult, înainte de audiere au fost alocate 30-40 minute pentru a discuta cu minorul abuzat sexual.

Se poate dacă se doreşte şi dacă respecţi principiul: “nu fă rău!”. Nu sunteti singuri, dragii mei! Suntem şi noi, cei care nu ne temem şi luăm atitudine!!!! Răul este învins întotdeauna şi-n toate poveştile…în toate culturile!!!

P.S. Am uitat să vă spun că medicul grădiniţei era pedofil!! Am uitat să vă spun că abuzatoarele lucrează pe post de educatoare?”, îşi încheie arădeanca postarea.

Trebuie specificat că expertul psiholog Ramona Pencea are acordul părinţilor pentru a vorbi despre aceste cazuri.

Unda dintre mămici a declarat: „Procesul l-am început ca să ştie toata lumea că ne sunt bătuţi copiii în grădiniţe. Am vrut să tragem un semnal de alarmă. Mulţumim pentru implicare. Judecătorul ne cheamă cu copiii în sală de faţă cu educatoarele pentru ca apoi să stabilim condiţiile”.