În teorie, adică în actele din voluminosul dosar aflat la Primărie dacă ne uităm, în comuna Almaș avem după cum urmează: Stație de epurare monobloc + drum de acces + infrastructură; Stație epurare în satul Cil (cu împrejmuire, drum de acces și infrastructură) și Rețea canalizare sat Rădești (terasamente, cămin de vizitare, Stație de epurare monobloc, infrastructură).
În fapt, dacă suntem curioși să verificăm „realitatea din teren”, avem niște structuri din ciment, un imens papalelipiped din fier cu butoane cu praf pe ele și niște țevi (semi)îngropate în pământ… Dar nu le vezi de bălării și, numai dacă îți indică cineva cu degetul, de aproape, unde sunt, le detectezi. Conductele din beton sunt casă pentru broscuțe pașnice… care n-au mai văzut ecosistem așa de static în viața lor, un fel de labirint ciudat făcut de nişte oameni care nici o treabă n-au cu realitatea.
Adică, teoretic avem o investiție – practic avem un dosar penal. Încă unul adăugat la o duzină – pentru că primarul Avram Teodor (aproape se laudă că) „mai am 12”…
Iată „teoria”:
651.142, 75 de lei a costat, la momentul 2008, când s-a recepționat (!) lucrarea cu Proces-verbal…
nu chiar un „mizilic”, deci – iar banii au ca sursă de proveniență impozitele și taxele plătite de contribuabilii arădeni, fiind accesați din fondurile Consiliului Județean Arad și încasați – foarte important! – înainte ca lucrarea să fie preluată de Compania de Apă. Încasați – cum de ați ghicit? – în timpul lui și de la Nicolae Ioțcu… la a a doua recepție (!) – cea din 2011 – conform actelor (Atașat articolului, aveți, printre fotografii cu pseudo-stația-de-epurare, și câteva dintre actele-cheie ale afacerii (pentru că despre o afacere personală în dez-interes public discutăm aici – despre nimic altceva).
În limbajul comun străzii, „e pe nașpa din prima”… de când te uiți… asta dac-o găsești…
Trebuie doar să întrebi oamenii „unde-i stația de epurare” și, după ce îi vezi cum pufnesc într-un râs discret și-ți arată „după pod, către Cil”, realizezi cum stă treaba. Na, după pod e o chestie… cum ziceam… o hardughie mai degrabă arheologică… o instalație stranie, aproape amuzantă dacă-ți plac astea, pusă pe silent și în care nu se întâmplă nimic. Dacă vrei să te simți singur și să asculți liniște – vizitează „stația de epurare” din Almaș.
Într-o primă fază, am fost singuri. Am găsit-o, până la urmă, dar… no… nu toată lumea are răbdare s-o caute pe ruta Almaș – Cil – Rădești. Câmp… mult câmp… și-napoi. Deci, îți trebuie o curiozitate mai aplicată.
Sincer – nu ne-a părut rău. Recomandăm tuturor vizita. Nu vezi în fiecare zi o stație de epurare ascunsă în buruieni, care nu face nimic, nu-i nimeni nici măcar să-i gâdile butoanele alea în interiorul cărora fac pariu că-s viespi, o broască plictisită mergând cu minus kilometri la oră printr-un mâl conservat din toamna lui 2008! – așa-i că nu vezi.
Iar primarul – căci a doua vizită am făcut-o cu primarul pe post de ghid – să ne explice că aia merge și că noi suntem fraieri…
„Uitați, pe-aicea intră și acolo iese” – deschide primarul Avram Teodor o ușă cu chepeng de tablă. Un păianjen o ia la fugă cu pui cu tot. Facem poze. „Bun” – zic, „haideți să pozăm și unde iese”. Acolo, alt chepeng, tot de tablă ruginită – sub el, apă… puțin mai curată decât aia, unde intră. Între ele – niște țevi prin care circulă gâze”. „Aia nu trece prin astea?” – întreb. Primarul: „Nu știu, nu mă pricep bine, da dacă-i curată acolo, înseamnă că trece?” Nu se vede… nu se aude nimic: repet – bă, ce-n urmă am rămas cu tehnologia stațiilor de epurare dintre bălării! – îmi zic. „Aici, la butoane, cum de-i praf pe ele? Nu trebuie să vină nimeni să le regleze, să mai apese pe ele?” – întreb. Primarul: „Păi vine… acuma nu știu exact când vine, că nu cu noi are contract, cu ăia, cu constructorii… deci nu-i subordonatul nostru. Io cred că vine…” „Cine-i constructorul?” – fac pe prostul. „Ăia… Aqua Vest” – zice primarul. „Păi și ăia nu și-or terminat treaba în 2008… în 2011? Nu trebuie să fie a statului?… respectiv a Companiei de Apă… că-s de la Consiliul Județean banii!” – îl testez.
La care el: „Păi trebuie să vină ăia de la Compania de Apă s-o ia… noi nu i-am chemat, că n-are rost, până nu se racordează oamenii la canalizare.” Adică cum?… și atunci ce epurează stația asta, dacă oamenii nu-s racordați la ea?!
Epuri… bag samă.
„Nici vorbă să preia Compania de Apă așa ceva!”
„Stația de la Almaș nu îndeplinește nici cele mai elementare condiții pentru a fi preluată în rețeaua publică” – conform unei surse din conducerea la vârf a Companiei de Apă Arad. Sursa noastră, deși nu a fost implicată în mod direct în „investiție”, își amintește că „a fost vorba, odată, cândva, despre preluarea acestei stații – dar sunt ani mulți de când n-au depus nicio solicitare”.
Am întrebat peste tot dacă e legal ca o stație de epurare nefuncțională – sau, hai, treacă de la noi: 10% funcțională – să fie plătită, printr-o primărie, de către Consiliul Județean?…
Vă puteți imagina că nimeni n-a răspuns cu „e legal”…
Ce să credem noi, domnulr primar? E abuz în serviciu, e corupție, e dușmanii (politici) pe care i-ați invocat că vă atacă cu „cât faceți mai mult pentru comună” sau e prostie? Ce-i aici, domnule?
Sursa: Special Arad