Oi, găini, ecuaţii matematice, coase şi tractoare. Dar, mai ales cruci, struguri şi butoaie.Sunt câteva dintre simbolurile prezente pe stemele neaprobate de Guvern ale localităţilor din România. Statistic, la nivel naţional, Heraldica localităţilor nu stă deloc pe roze. Şi asta pentru că foarte puţini au înţeles, de fapt, care-i treaba cu stema unei comune, a unui oraş, municipiu sau chiar judeţ. Cât de inspirate sau de… neinspirate sunt autorităţile când vine vorba de stema localităţii.
Ileana Căzan, secretar Comisia Naţională de Heraldică: „Am constatat tendinţa de a transforma stema în gazetă de perete. O altă problemă cu care ne-am confruntat, şi aici cauza este lipsa fondurilor, chiar dacă o compoziţie conceptual nu era greşită, realizarea era la nivelul unui copil de clasa a patra. ”
Nu că am fi un popor de beţivi, dar cele mai multe dintre stemele localităţilor din România abundă… în fructul lui Bachus. Viţa de vie pare a fi talismanul multor sate şi comune din ţărişoara noastră. Sau cum este cazul comunei Boghicea, judeţul Neamţ, în mijlocul stemei neaprobate de Guvern tronează…un butoi şi şase cruci.
Statisticile Comisiei Naţionale de Heraldică arată că, în România, din 41 de judeţe, doar 36 au steme aprobate de Guvern. Iar din totalul de 320 de municipii şi oraşe, 170 au primit acordul comisiilor de specialitate.
Cel mai rău, însă, este în mediul rural. Din 2861 de comune, doar 602 au stemele aprobate. Motivul? Cele mai multe dintre steme nu respectă metodologia întocmită de Comisia Naţională de Heraldică.
Ileana Căzan, secretar Comisia Naţională de Heraldică: „Stema unei comune, mai ales în mediul rural când venea, dar de multe ori, şi din oraşe, arăta exact cum erau afişele din epoca comunistă la gazeta de perete, ce trebuie: Aşa da, Aşa nu. Ce trebuie să ştie locuitorii despre localitatea lor. Practic, tot ceea ce se realiza, tot ceea ce se fabrica, tot ceea ce reprezenta activitate locală, încercau să o pună în scut.”
Heraldica teritorială românească a fost, iniţial, reglementată prin Legea 102/1992. Cum, însă, multe dintre stemele localităţilor erau mai degrabă compoziţii fanteziste, în anul 2003 a apărut nevoia unor reglementări noi.
Una dintre regulile de bază este aceea ca scutul să aibă forma triunghiulară, rotunjită. Stemele judeţelor nu sunt timbrate de coroană murală. În schimb, turnurile crenelate sunt folosite în cazul localităţilor pentru a arăta rangul acestora: un turn pentru comune, 3 turnuri pentru oraşe, 5 pentru municipii şi 7 pentru municipiile capitală de judeţ.
Ileana Căzan, secretarul Comisiei Naţionale de Heraldică: „Trebuie respectate normele heraldicii din sec XII. În Moldova, de exemplu, municipiul Roman are una dintre cele mai vechi steme din spaţiul românesc şi este vorba despre un cap de mistreţ de aur în câmp roşu. A fost nevoie de multe insistenţe pentru repunerea în legalitate şi în uz a acestei steme foarte elegante, foarte simple şi foarte vechi, până la urmă. Este un lucru de mare cinste pe care o poţi coborî în secolul XIV. Una dintre cele mai frumoase steme este stema municipiului Alba Iulia, este una dintre cele mai elegante steme, nici stema municipiului Bucureşti nu este o stemă peste care să trecem. Municipiul Iaşi iar este o stemă care se întoarce la origini, stema Iaşului medieval şi iar este o stemă foarte elegantă.
O modalitate de codificare des întâlnită în heraldica localităţilor este aşa-numita „armă vorbitoare”.
Ileana Căzan, secretarul Comisiei Naţionale de Heraldică: „Arme vorbitoare sau steme vorbitoare. Ele prin elementul pe care îl prezintă în centrul imaginii fac trimitere la numele localităţii. Vulcăneşti vine nu de la vreun vulcan, ci de la cuvântul slav pentru lup. Şi din cauza asta apare lupul. Ciori, dacă te numeşti Ciorăşti, nu puteai să pui cocori, dar există în Cocoreşti unde este un cocor. Şi, în felul ăsta avem foarte multe exemple catre sunt legate de numele localităţii.”
Din păcate, cei mai mulţi nu au înţeles cum e cu legile blazoanelor. Astfel că la Comisia Naţională de Heraldică au ajuns şi steme de nivelul… unui şcolar la orele de desen. Cel mai adesea, stemele sunt pur şi simplu un amalgam de elemente, îngrămădite pe scut.
Ileana Căzan, secretarul Comisiei Naţionale de Heraldică: „Asta este o tendinţă foarte des întâlnită, cât mai multe elemente. Pentru că se discută în consiliul local şi în consiliul local consilierii doresc să aibă activitate. Şi dacă sunt consilii cu componenţă pluripartidică, fiecare doreşte să-şi reprezinte şi partidul şi să aibă activitate, nu sunt acolo trimişi doar ca să voteze hotărârile primarului.”
În unele judeţe, primarii au ţinut cu tot dinadinsul să pună pe stemă şi sfinţi, şi cruci şi prune… şi animale domestice. Semn că nu s-au ostenit prea mult în a studia metodologia Comisiei Naţionale de Heraldică. Aceasta recomandă ca motivele religioase să nu fie, totuşi, alăturate cu oi, găini şi vaci. Lesne de înţeles… de ce.
Decât făcut de mântuială, mai bine, nu.
Ileana Căzan, secretarul Comisiei Naţionale de Heraldică: „Nu există obligativitate. Legea nu dă un termen anume până la care toată lumea trebuie să aibă steme. Dar, în momentul în care ai pornit acest demers, se cere să se respecte paşii şi să foloseşti o stemă legală care să aibă şi girul unor specialişti şi să fii sigur că nu pui ceva hilar.”
sursa: www.digi24.ro;