Pastorul Bisericii Harvest din Arad, Cristian Barbosu, cel care a fost diagnosticat cu cancer, şi pentru care în mediul on-line au apărut mai multe apeluri la rugăciune vorbeşte despre starea lui de sănătate.
Astfel pe pagina family2fam.com acesta a postat următorul mesaj:
„ Mike,
Mulțumesc pentru rugăciuni și încurajare. Sunt copleșit de bunătatea lui Dumnezeu. Ieri am fost internat la 8:30 în spital și aseară la 11:30 am plecat de acolo, dupa mai bine de 10 ore de perfuzii. I-am simțit prezența în TOT. Deși mă așteptam, și mai ales medicii se așteptau la tot felul de reacții și efecte secundare, nu am avut nimic, din contră, cum spunea nevastă-mea (care a stat pe coridor lângă mine nemișcată într-un colț de 1mp) – side-effectul pentru Cristi a fost veselia?. Revenit acasă, mi-au zis să fiu pregatit pentru alte efecte, dar sincer, mă simt în formă și de azi dimineață am intrat „în pită” lucrând la o predică pentru luna decembrie.
Am fost copleșit și de rugăciunile oamenilor. Sincer, pe mulți nici nu îi cunosc, dar mi-au scris pe tot ce se poate scrie, au sunat-o pe Anne, au contactat biserica, cred că am avut peste 100 de mesaje doar ieri, iar azi continuă… Mă simt atât de binecuvântat, smerit și recunoscător. Dumnezeu mi-a facut parte de atâtea suprize ca rezultat al rugăciunilor (sunt sigur de asta). Spre exemplu, cum eu nu mai fusesem internat în spital, n-am știut ce să-mi aduc cu mine, și mi-au lipsut anumite lucruri, dar ca prin minune, chiar la ghișeul de internare, a trecut o persoană pe acolo, s-a oprit și m-a întrebat ce fac aici. Mi-a zis că mă știe de pe net și că lucrează în spital și dacă am nevoie de ceva, să nu ezit să apelez. A picat la fix. Apoi când să ajung în salon, la patul desemnat, mi s-a zis că nu mai e loc în salon și să revin în altă zi. Oarecum m-am bucurat, fiindcă erau 15 paturi, gălăgie și multă, multă lume, iar eu cu masca pe gură, trebuie să stau cât mai izolat să nu prind vreo infecție. Pe de altă parte, nu-mi era deloc convenabil să tot fac naveta între Arad și Timișoara, neștiind dacă voi găsi sau nu pat în spital. Dar asta e Romania… însa peste toate e Dumnezeu. Exact atunci, a trecut pe coridor profesoara care se ocupă de mine, și pe care o vezi rar și doar câteva minute pe zi în spital, fiindcă preda cursuri și mi-a găsit loc într-un salon unde am fost împreună cu alți 4 pacienți, în condiții foarte bune.
Domnul e bun. Si Îi mulțumesc fiindu-i recunoscător Lui și tuturor celor care s-au rugat și continuă să se roage pentru mine. E abia începutul, dar un început în care I-am simțit prezența. E un timp al șlefuirii, al curățirii, al binecuvântării, timpul în care îmi predic mie ce le-am predicat la alții: când viata te pune pe tușă, intri în sesiune cu Dumnezeu. De aceea am pace, chiar bucurie, dar și cercetare profundă și deschidere în a fi dispus să trec prin ceea ce El își dorește, fiindcă știu că e doar spre binele meu și gloria Lui”