Laureatul Premiului Nobel pentru Pace este preşedintele Juan Manuel Santos pentru eforturile sale de a pune capăt războiului civil din Columbia. Premiul a fost anunţat vineri, la ora locală 11:00 (ora României 12:00), la Oslo, de către Comitelul norvegian Nobel. Începând de luni, au fost acordate Premiile Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pentru Fizică şi cel pentru Chimie.
Ştire în actualizare.
Comitetul norvegian Nobel a decis să acorde Premiul Nobelul pentru Pace preşedintelui Juan Manuel Santos pentru eforturile sale de a pune capăt războiului civil, care în mai mult de 50 de ani a costat viaţa a peste 220 de mii de columbieni şi a dislocat aproape 6 milioane de persoane.
Premiul este văzut, de asemenea, ca un tribut adus poporului columbian, care în ciuda marilor greutăţi şi abuzuri nu a abandonat speranţa într-o pace justă, şi tuturor părţilor care au contribuit la procesul de pace. Acelaşi tribut este adus, nu mai puţin, şi nenumăratelor victime ale războiului civil.
Acordate din anul 1901, Premiile Nobel au fost create de către chimistul, inventatorul şi omul de afaceri suedez Alfred Nobel, care prin testamentul său stipula ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an sub formă de premii “celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii” în cinci discipline: pace sau diplomaţie, literatură, chimie, medicină şi fizică.
Laureatul Nobelului pentru Pace 2015 a fost Quartetul pentru Dialog Naţional din Tunisia pentru contribuţia sa decisivă la construirea unei democraţii pluraliste în Tunisia, după Revoluţia Iasomiei din anul 2011.
Premiul Nobel pentru Pace
Alfred Nobel a fost interesat de problemele sociale şi angajat în mişcarea pentru pace, iar amiciţia sa pentru Bertha von Suttner (recompensată în 1905 cu Nobelul pentru Pace) i-a influenţat propria viziune privind pacea. Este posibil ca interesul său pentru pace să fi fost influenţat şi de faptul că invenţiile sale au fost folosite pentru fabricarea armamentului de război sau pentru asasinate.
Pacea a fost a cincea şi ultima arie de acordare a premiilor menţionată în ultimul său testament, semnat în 27 noiembrie 1895.
Conform testamentului, Premiul Nobel pentru Pace se acordă ”persoanei care a făcut cel mai mult sau a lucrat cel mai bine pentru fraternitatea între naţiuni, abolirea sau reducerea forţelor armate şi pentru organizarea sau promovarea congreselor păcii”.
Testamentul precizează că naţionalitatea celor nominalizaţi nu trebuie să aibă nicio influenţă asupra acordării premiului.
Tot conform testamentului, Premiul Nobel pentru Pace se acordă de către Comitetul norvegian Nobel, din anul 1901.
Alfred Nobel nu a lăsat nici o explicaţie de ce premiul pentru Pace să fie acordat de un comitet norvegian, în timp ce toate celelate patru premii, de către comitete suedeze. Totuşi, cum la acea vreme, Norvegia era încă într-o uniune cu Suedia, se crede că savantul şi omul de afaceri suedez a considerat că şansa unei posibile corupţii ar fi mai mică dacă Norvegia s-ar ocupa de acordarea premiului.
Comitetul norvegian Nobel este compus din cinci membri numiţi de Storting (Parlamentul Norvegiei), iar compoziţia sa reflectă structura politică a acestuia. Comitetul este asistat în munca sa de către consilieri experţi.
Din 1901, Nobelul pentru Pace a fost acordat de 96 de ori. Au fost 129 de laureaţi, 103 persoane şi 26 de organizaţii, între care Comitetul Internaţional al Crucii Roşii recompensat de trei ori şi Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi care a primit premiul de două ori.
Două dintre premii au fost împărţite de trei persoane, în 1994 laureaţi au fost Yasser Arafat, Shimon Peres şi Yitzhak Rabin, iar în 2011, Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee şi Tawakkol Karman.
De 16 ori premiul a fost atribuit unei femei.
Premiul a fost refuzat o singură dată. Politicianul vietnamez Le Duc Tho, laureat al premiului împreună cu secretarul de stat american Henry Kissinger, a refuzat premiul acordat în anul 1973, pe motiv că partea americană ar fi violat de mai multe ori acordul de armisţiu, pe care cei doi îl negociaseră.
În momentul acordării premiilor, trei dintre laureaţi se aflau în stare de arest: pacifistul şi jurnalistul german Carl von Ossietzky, căruia Adolf i-a refuzat permisiunea de pleca în Norvegia pentru a-şi primi distincţia în 1935, politicianul birmanez Aung San Suu Kyi, recompensată în anul 1991, pentru lupta sa non-violentă pentru democraţie şi drepturile omului, şi activistul chinez pentru drepturile omului Liu Xiaobo, laureat în 2010 lupta sa îndelungaţă şi non-violentă pentru drepturile omului în China, care se afla atunci în detenţie pentru delict de opinie.
Laureatul premiului Nobel pentru Pace este selectat de membrii Comitetului norvegian Nobel prin vot majoritar, procedura de selecţie bazându-se pe nominalizările primite de Comitetul Nobel, până la dată de 1 februarie a aceluiaşi an. Deliberările privind alegerea candidatului sunt secrete şi, conform testamentului lui Nobel, pot fi făcute publice abia după 50 de ani.
sursa