Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, ne dezvăluie pe blogul personal mici secrete legate de regimul fără sare la cardiaci și hipertensivi
„Scurt. Și fiindcă o grămadă m-au întrebat privat cum e cu sarea la cardiaci și hipertensivi.
Regimul hiposodat = cu sare puțină
La unii cardiaci, în forma drastică, el devine desodat = total fără sare.
Prin “sare” înțelegm clorura de sodiu, (NaCl), indiferent că-i sare din salină, sau sare de mare. Indiferent că-i iodată/sau nu și indiferent dacă-i fină sau grunjoasă.
Scopul este să nu intre ioni de sodiu, (Na+) în organism.
Dar cum e cu “sarea fără sodiu”, atunci?
“Sarea fără sodiu” conține potasiu. (K+). Aici, altă capcană!!
Dacă tableta diuretică (tableta care scoate apa) aparține clasei ce “economisește potasiul”, (cea mai banală fiind spironolactona), “sarea fără sodiu” va aduce un exces de potasiu în corp și va putea da tulburări grave de ritm cardiac.
Deci, nici “sarea fără sodiu” nu-i recomandată fără sfat medical!
Încă ceva.
Toate condimentele gen “Vegeta” conțin o grămadă de sare clasică, (NaCl).
Așa că ideea:
Nu mănânc sărat, pun DOAR Vegeta în mâncare! este o greșeală uriașă.
Un fel de “Eu nu beau alcool, eu DOAR ciugulesc zilnic whisky!”
Cu ce poți înlocui sarea, ca să aibă mâncarea gust?
Cu lămâie, condimente vegetale gen: cimbru, mărar, pătrunjel verde, oregano, busuioc, rubarbă-(e eficientă tare!), puțin usturoi, ceapă – dacă suportă stomacul (și sper să suporte, altminteri ce te faci!), boia de ardei dulce, puțin piper proaspăt măcinat (că așa-i mai savuros…). Iaurt în ciorbițe. Le dă gust fain.
Cert este că mai am pacienți cronici cu boli multiple: hipertensiune arterială+diabet zaharat+ hipercolesterolemie+obezitate+te miri mai ce… și când vin la mine, le zic râzând:
La dumitale mai rămâne numa` de rumegat fân proaspăt din Dealu Popii! Că sare nu, zahăr nu, grăsimi nu, uauă nu…
Apoi facem haz de necaz și găsim împreună regimuri “urmabile”. Care CHIAR pot fi ținute.
Regula mea e următoarea: decât deloc, un regim pe care omul veci n-o să-l țină fiindcă nici nu poate fi ținut mai mult de câteva zile (dacă bag restricțiile din tratate, fără să mă pun în locul bolnavului), mai bine “ușor negociabil”, dar menținut vreme îndelungată. Zilnic. Constant. Cu anii!!
Altminteri, să arunc ca mitraliera zece interdicții, numa` ca să mă aflu în treabă…
Fiindcă, normal că ar urma și un “nu fuma”, “nu pili” dar, cea mai mișto e aia cu “evitați stresul”! Eu nici n-o rostesc, mi-ar crăpa obrazul să scot așa aberație pe guriță.
Adică… să fac cam ce?… Ca să “evit stresul”. Aș întreba eu. Numa` dacă mă mut acolo unde sigur nu există nici durere, nici suspinare!
Că stres e și când îmi țin ziua cu cinșpe invitați și mi se strică frigiderul. Sau când scapă un șoarece în cămară. Nu doar dacă mă ceartă șefu`. Sau când mă controlează CAS la documente. (Aici, orice medic român știe din capul locului că n-are cum să fie bine, fiindcă avem legi care nu-ți permit să faci totul bine. Zău. Așa-s scrise – ca să te încurce și să devii amendabil. SUNT CONVINSĂ deja, că-i intenționat.)
Păi, stresul s-a declanșat de la prima mea respirație extrauterină, când deja am fost nevoit să lupt ca să mă adaptez. Să plâng zbuciumat ca să capăt țâță. Apoi, să zbier pentru ca mami să se prindă că-s pișat până-n gât.
Uff… grea viața asta!”, încheie Otilia.