Medicul arădean, Otilia Ţigănaş, revine pe blogul personal cu o postare în care vorbeşte despre comunicarea corectă dintre pacient şi medic.
1.A nu avea leziuni ORGANICE, nu înseamnă că ești sănătos. A avea DISFUNCȚII, (deci alte tulburări decât cele organice), nu înseamnă că ești „nebun”. Departe de noi gândul!
- Atunci când rostim grăbit “n-ai nimic”, referindu-ne la “analizele bune”, este doar o formulare neinspirată. Pentru care ne cerem scuze. Iliescu e de vină. Câtă vreme ești în cabinetul meu plângându-te, ceva ceva tot ai – oricât de grozave ar fi analizele. Poate cu “n-ai nimic” am vrea să te încurajăm, dar tu auzi asta ca și cum NU te-am crede că ți-e rău. E musai, deci, să comunicăm corect!
- A-ți spune că deocamdată „nu-i clară cauza simptomelor”, nu înseamnă că suntem proști și că nu știm nimic. Dimpotrivă! Înseamnă că știm mai multă medicină decât un Capatos, o Andreea Esca, sau o revistă de scandal. Și că pentru tine suntem mult mai eficienți, chiar decât un tomograf cap-tălpi.
- A-ți propune un psihiatru sau un psiholog, nu înseamnă că te socotim bolnav psihic „de băgat în cămașa de forță”, ci că sugerăm un ajutor din afară, pentru ordinea ta internă. Ca și cum ți-am sugera un ajutor la curățenie, văzându-te prea obosit, ceea ce nu înseamnă că ai fi o putoare. În țările civilizate se merge le psiholog sau psihiatru ca la SPA, sau stilist, sau la terasă la „freș” cu fetele. Și zău nu-s țări cu populație majoritar nebună! Și zău nimănui nu-i e rușine. Devine chiar fiță.
- A solicita sau accepta părerea unui coleg medic specialist, nu înseamnă musai că suntem depășiți de situație, ci deseori vrem să te convingi singur că nici altul nu știe mai mult. Nu în cazul tău „mai sofisticat”. Mai ales atunci când noi te cunoaștem de zece ani și te-am văzut deja de o sută de ori.
- Când însă CHIAR suntem depășiți de situație, (noi identificăm rapid acel moment!), și cerem consulturi interdisciplinare, evită să ne sugerezi opinia verișorului care a avut “aceași boală”. Crede-mă. Când eu – medic cu școala făcută la zi și decenii de experiență – sunt în clinci cu boala ta, cumnata exportator de mase plastice, n-are cum să mă ajute. Prefer neurochirurgul.
- Citește atent prospectul medicamentelor, e bine s-o faci, dar nu uita că el nu înlocuiește medicul. Nu decide nimic în “parteneriat cu prospectul”. Și nu confunda farmacistul cu medicul de familie. „Dați-mi ceva pentru infecție urinară!”, or tu n-ai habar să diagnostichezi o infecție urinară, o confunzi cu micoza vaginală, crezând că toate găurile de acolo-s la fel. Iar farmacistul va lua confuzia ta de bună. Nu va întreba „De unde știi că ai infecție urinară?”. Îți va întinde o cutie cu Nolicin.
- Evită să soliciți șapte – opt moașe la “tăiatul buricului”, fiindcă vei ajunge cu buricul: fie netăiat, fie franjurat harcea parcea. Și clar vei rămâne tot bolnav, dar fără bani. O știau până și dacii de pe Columnă! Dar civilizația a diluat mult din actualitatea acestui proverb. Deci revino repetat la primul medic și spune-i că s-a agravat, că ceva nu merge etc. Nu-l schimba ca pe mănuși, e pierderea ta, de o faci!
- Nu veni la medicul de familie după ce ai încercat să te tratezi singur cu 4-5 medicamente și n-a mers. Mai ales la “răcelile” care n-au trecut – zici – nici după “trei antibiotice” (??!!) luate alandala. Ne este mult mai greu, devenim ca un croitor pus să repare un pantalon cusut greșit, lucru dificil. Mai bine să-l facem corect de la început. Împreună. Mai bine sună-mă și întreabă, decât să cumperi din farmacie toate porcăriile de pe raft. (Sigur… dacă mă suni la două noaptea că strănuți, nu vei avea rezultatul scontat!)
- Fă o distincție clară între: Google, Wikipedia, farmacist, prospect, vecina “cu aceleași simptome” și medicul tău de familie. Vei fi într-un avantaj evident, dacă reușești să-i deosebești din prima!