Un Memorial pentru victimele tragediei din Colectiv ar trebui ridicat în sediul Guvernului, ca simbol împotriva “neputinței”, în timp ce clubul bucureștean unde a avut loc incendiul ar trebui să fie un spațiu deschis pentru artiști, apreciază liderul trupei Vunk, Cornel Ilie.
AGERPRES: Cum privești realizarea unui Memorial Colectiv, ca simbol împotriva uitării? E importantă crearea unui asemenea memorial?
Cornel Ilie: Da, e importantă, pentru că a marcat și a impresionat milioane de oameni. A fost o mică revoluție actuală. La câtă lume a ieșit acolo, a fost impresionant… și lume bună.
AGERPRES: Cum îți imaginezi acest Memorial Colectiv? Ar trebui realizat la locul tragediei sau în alt loc?
Cornel Ilie: Având în vedere că acolo, cumva, se comemorează neputința, durerea, tot ce e… nu mai rău, dar… mai trist, cumva, memorialul ăla ar trebui să fie în sediul Guvernului, dar nu acolo (la Colectiv — n.r.). La Colectiv… cei care au murit acolo, spiritul de acolo și toată revolta de după… ar fi mult mai frumos și mult mai bine dacă s-ar crea un spațiu în care artiștii să se manifeste cel mai liber vreodată. Este o mișcare care a plecat de la un act artistic. Nu contează genul. Acolo erau niște oameni care trăiau din pasiunea lor. Publicul se regăsea în ceea ce spuneau ei.
Cred că acolo ar trebui să fie cel mai important loc de cultură, în care orice artist să se poată manifesta. Că faci într-un colț al fostului club un vernisaj, că o să cânte o trupă, că vin niște actori… cred că locul ăla trebuie să înceapă să reînvie tot ce înseamnă mișcare artistică și care în felul acesta să se coaguleze mai mult și să fim mai uniți, pentru că acum nu suntem uniți. Suntem fiecare pentru el, ne judecăm unii pe alții, mulți pun piedici altora. Mulți au spus după aia “Puteam să fim noi!”. Eu nu m-am simțit niciodată în pericol, deși am cântat peste tot în țara asta, deși am cântat în toate locurile. Nu pot să vin să spun “Am fost în pericol atâția ani”. Am fost în pericol pentru că nu am putut să îmi fac treaba din alte motive sau nu am fost ajutat să îmi fac treaba.
Dar nu m-am simțit niciodată în pericol de moarte într-un club, pentru că eram acolo asumat, știam toți unde suntem, știam că nu sunt condiții, dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat în cel mai rău mod posibil și acum urmează o ușoară paranoia, dar hai să o transformăm în ceva creativ, pentru că, până la urmă, asta trebuie să facă un artist — să ia niște emoții negative să le transforme într-o energie pozitivă.
Memorialul ăla ar trebui făcut în sediul Guvernului pentru că acolo sunt toți neputincioșii care au dus la toate lucrurile astea. Acolo este și neputință, și neștiință, și răutate, și prostie — toate la un loc.
Dar, până la urmă, atât timp cât acel loc nu este uitat, orice formă de punere pe hartă a lui e importantă.
AGERPRES: Având în vedere situația spațiului în care își desfășura activitatea clubul Colectiv, cine și în ce măsură crezi că ar trebui să se ocupe de proiectarea și construcția unui Memorial Colectiv, inclusiv de găsirea resurselor financiare necesare: statul român sau organizațiile neguvernamentale?
Cornel Ilie: Oricine, dar nu statul. Nu cred că ar trebui să facă statul pentru că s-ar pune, cumva, de aceeași baricadă cu cei care l-ar vizita, cu cei care au suferit. Nu cred că statul a suferit în vreun fel, ci ca imagine, ei pentru ei. Nu cred că ar trebui să aibă nimic de-a face cu imaginea simbolului a ce s-a întâmplat acolo și a cuvântului “Colectiv”. Statul nu face parte din colectivul nostru … încă.
AGERPRES: Ce motto crezi că ar trebui să definească acest Memorial?
Cornel Ilie: Nu pot să găsesc cuvintele din gura lor… o să încerc să iau niște cuvinte din gura noastră care, cumva să simbolizeze ce s-a întâmplat acolo. Avem un cântec care se numește “Ne facem auziți”. Este tot un manifest al nostru, scris acum un an, și cred că versul “Noi nu ne dăm bătuți, niciodată, niciodată” ar putea să fie cel mai potrivit din punctul meu de vedere.
AGERPRES: Care consideri că ar trebui să fie cea mai importantă învățătură deprinsă după vizitarea Memorialului Colectiv?
Cornel Ilie: Peste ani chiar mă gândesc că o să mă duc eu cu fetița mea să îi arăt locul ăla și o să îi spun “Niște oameni au murit aici pentru că au venit să se distreze, pentru că au venit să uite de ce au făcut în timpul zilei, de problemele de acasă, de problemele de la serviciu, au venit să se distreze. Unii au venit să cânte despre problemele lor și au murit arși de vii”.
Bănuiesc că prima întrebare va fi “Păi, cum? Nu cânți și tu?” Învățătura aceea cu “efectul fluturelui” este valabilă. Problema din 30 (octombrie—n.r.) de atunci nu a fost de la ora 22,30, ci a fost de acum câțiva ani în urmă.
A plecat de la cine știe ce incompetent într-o clădire. Cred că învățătura e că o mică greșeală pe care o faci acum, voit sau nevoit, o neatenție sau dacă nu îți faci treaba cum trebuie, în cel mai mic amănunt al ei, s-ar putea să ajungă să omoare oameni.
Sursa: www.agerpres.ro