Lajos Szántay, unul dintre arhitecții celebri ai Aradului de altădată.

Niciun comentariu

Promotor al unei arhitecturi monumentale, impunătoare, sobre, elegant proporționată, care amintește de grandoarea imperială, cu prezențe neașteptate în interior, unde niciun rafinament nu îi era străin, Lajos Szántay1 este unul dintre arhitecții celebri ai Aradului de altădată scrie historia-1906.ro.

Palatul Cultural, Biserica luterană, Gara, Palatul Cenad, imobilele de raport: Szántay, Bohuș, Kohn sau Lloyd se numără printre cele mai cunoscute edificii din Arad. Lajos Szántay a obținut cele mai mari succese profesionale în primele două decenii ale secolului al XX-lea. Cu toate că șirul marilor comenzi publice este întrerupt definitiv de Primul Război Mondial, acesta se îndreaptă ulterior spre arhitectura industrială și rezidențială.

3.tifÎn arhiva Uniunii Arhitecților din România s-au păstrat și câteva documente ale arhitectului arădean, care completează monografia realizată de istoricul Gheorghe Lanevschi2. Astfel, într-un memoriu3 redactat în 29 iulie 1957, Lajos Szántay scria: „M-am născut la 20 februarie 1872, în Arad. Am urmat cursurile Politehnicei din Zürich, facultatea de arhitectură, de la 1 octombrie 1890 până la 16 martie 1895, când am obținut titlul de arhitect. După terminarea studiilor, mi-am îndeplinit stagiul militar în Arad, de la 1 octombrie 1895-1 octombrie 1896. Apoi, după cum rezultă din actele ce posed, am lucrat la maestrul conductor Géza Majorossy din Budapesta, între 1 aprilie 1897-20 mai 1900, și în biroul de proiectări al profesorului arhitect Anton Hofhauser din Budapesta, între 1 iunie 1900-1 nov 1901. 

În urma decesului mamei mele, la 2 noiembrie 1902, am venit definitiv la Arad, unde mi-am deschis un birou de proiectări și construcții și am luat parte activă la dezvoltarea edilitară și înfrumusețarea orașului meu natal, până la 26 iulie 1914, când a izbucnit primul război mondial.

Ca rezervist aparținând ultimului contingent, am făcut serviciul militar în Arad, în timpul războiului și în prima parte a revoluției, conform ordinului de demobilizare, până la 16 ianuarie 1919, ordin dat pe baza telegramei comisarului pentru război Bohm.

În calitate de membru al comisiei edilitare a orașului Arad, atât înainte, cât și după războiu, ani în șir, am luat parte în mod dezinteresat la examinarea proiectelor prezentate orașului și la cercetările de pe teren în legătură cu acestea. Directorul de atunci al Școlii de arte și meserii din Arad, A. Nesznera, a hotărât înființarea unui curs de construcții, pentru perfecționare și îmbogățirea cunoștiințelor tehnice de specialitate, pe seama a 20 de muncitori constructori, după războiu, pe timpul lunilor de iarnă. Directorul m-a rugat să predau partea tehnică a cursului și să dirijez efectuarea desenelor. Am primit cu bucurie și în mod desinteresat această însărcinare.

Sunt de origine dintr-o familie de meseriași. Tatăl meu, care a fost dulgher, și-a întreținut familia prin munca lui, cu cele două mâini ale sale. Atât tatăl meu, cât și eu, după cum este bine știut, am crescut și am trăit în spirit pur democratic, concepția noastră fiind totdeauna aceeași. Cât despre mine, adaog că sunt în etate de 85 de ani, fără avere și fără nici un venit, în stare fizică slabă și bolnăvicios4 chiar, din cauza etății, iar soția în etate de 75 de ani. Conviețuim de 50 de ani5. 

Activitatea mea, care s-a extins la orașul Arad și împrejurimi, am căutat să o fac corespunzătoare exclusiv numai prin eforturile mele personale și cu ajutorul câtorva dintre discipolii mei. 

Am fost înregistrat în Corpul Arhitecților din România6 sub nr. 92152, din 7 iulie 1933, figurând în tablou ca arhitect recunoscut și primind cartea de legitimație cu numărul 3. 

Descrierea amănunțită a activității mele de proiectări-construcții-concursuri de proiecte de 13 ani, precum și a celei de 27 de ani după războiu, se află menționată separat. Pentru documentarea activității mele, înșir în primul rând proiectele și construcțiile mai mari de mai jos7:

1. Palatul Bohuș (1912-1913)8;

2. Blocul situat la intersecția străzilor 7 noiembrie și Horia nr. 3-59;

3. Palatul cultural (1911-1913)10;

4. Biserica luterană sau biserica roșie (1904-1906)11;

5. Uzinele Textile din Arad, UTA (1923-1924)12;

6. Magazia de cereale și mărfuri (1925)13;

7. Magazia pentru materiale feroase (1930) fost Andrenyi;

8. Spitalul dermato-veneric din strada Dobrogeanu Gherea14;

9. Fostul sediu al Camerei de Muncă (1922); 

10. Îngrășătoria de porci Arad-Gai-Ciala (1926)15;

11. Blocul din Bd. Republicii nr. 8716;

12. Blocul din Bd. Republicii nr. 8017;

13. Baia Sănătatea, fostă Simay18;

14. Blocul fostei Bănci Arad Cenad (1909)19;

15. Blocul fost Hunyadi, str. Liszt nr. 4 colț cu str. Românului;

16. Diecezana, din strada Eminescu nr. 18 (1908)20;

17. Școala elementară Arad Gai21;

18. Biserica reformată, strada Calvin (1926)22;

19. Blocul mare al Diecezei luterane, Piața Luther (1904 -1906);

20. Cinema-teatrul, Bd. Republicii colț cu str. Crișan23;

21. Blocul din Bd. Republicii nr. 9024;

22. Blocul Feher, Bd. Lenin vis-a-vis de Palatul Tribunalului;

23. Vila Zoltan Szabo Baracka, Podgoria, Arad;

24. Vila soției lui B. Lengyel, str. Tudor Vladimirescu nr. 23;

25-29 Monumente funerare ale familiilor Petre Kornett, Ludovic Papay, Nicolae Doka, Francisca Sugar Faludi, în cimitirul Eternitatea din Arad, și al familiei Seidner, în cimitirul evreiesc din Arad.

Imobile cu 2 etaje25: Roth – strada Cloșca, Fiedler – strada aviator Georgescu, Karel – strada Eminescu, Soor – strada Alexandru, Bing – Bd. Republicii, dr. Sârbu – strada Gh. Lazăr.

Clădiri cu un etaj26: Sebesy – strada Anatole France, Nemeș – Bd. Republicii, Brasch – strada Crișan, Brunner – strada Ceaikovsky, dr. Kopf – strada 7 noiembrie, Frank – strada Eminescu, Stoll – strada Alexandrescu, Breda – Bd. Armata Poporului, Parohia ortodoxă română – strada 7 noiembrie, Parohia ortodoxă română – strada Simion Barițiu, Reiner – strada Soarelui, Haasz – Bd. Dragalina, Deutsch – Bd. Armata Poporului, Seidner – strada I. Chendi, Bleicziffer – strada I Chendi, Karmiol – strada Nemet, Polcean – strada Șincai, Gabor – Bd. Armata Poporului.

Case parter27: Szechenyi – strada Potier, Kontz – strada Dobrogeanu Gherea, Schoor – strada I. Chendi, Foldes – Fabrica de săpun, Micălaca Nouă, Primăria Aradul Nou, fabrica de ulei Lengyel – Calea Pecica, Sindicatul Măcelarilor – strada Terezia Ocsko.

În afară de cele de mai sus, în perioada 1900-1950 am proiectat și executat 41 de clădiri cu unul sau două etaje în Arad, iar în regiune 14 clădiri.28

 

Lajos Szántay împreună cu Milan Tabacovici, cu care a fost într-o adevărată „competiție”, alături de Josef Steiner, Lajos Kövér, Joszef Szabo, László Dömötör, Sándor Reisinger, Tibor Köver și Zsigmond Fodor au definitivat vocabularul stilistic arhitectural al Aradului în prima jumătate a secolului al XX-lea.

NOTE:

1 Născut Lajos Szántay (1872-1961), fiul lui Lajos și al Tereziei Szántay, acesta își schimbă numele în Ludovic Szántay, după ce primește cetățenia română.

2 Gheorghe Lanevschi, Arhitectul Szántay Lajos, monografie-album, Ed. Asociaţia Eured, Arad, 2012.

3 Arhiva Uniunii Arhitecților din România, fond Pensii de merit, dosar arhitect Lajos Szántay. Pentru a putea beneficia de pensie din partea U.A.R. arhitectul a redactat, în iulie 1957, o scurtă autobiografie, la care a atașat o listă cu proiectele sale și 23 de fotografii. Între lunile mai-august 1960 este întocmit un al doilea dosar, de data aceasta pentru acordarea unei pensii de merit, care cuprinde: aceeași scurtă autobiografie din 1957 reprodusă în acest text, o listă de proiecte la care a adus câteva completări, fotografii de epocă și schițe.

4 Ibidem, din toamna anului 1957 acesta primește o pensie lunară ce a variat între 395 și 500 lei lunar, care însă nu ajungea întotdeauna la timp. Pe 26 noiembrie 1960 Consiliul de Miniștri al R.P.R. a hotărât acordarea unei pensii de merit de 2.000 lei lunar, întrucât arhitectul se încadra în prevederile Decretului 292/1959. Lajos Szántay moare în primăvara anului 1961, fără să primească acest drept.

5 Ibidem, în anul 1907 Lajos Szántay se căsătorea cu Barbara Vilma Rozalia Csank, născută în 1883. Detalii despre familia Szántay pe http://www.miscarea-aradeana.ro

6 Legea, Regulamentul și Constituirea Corpului arhitecților din România. Tabloul arhitecților înscriși până la 1 decembrie 1933, Tipografia Voința, București, 1933, p. 86.

7 Arhiva Uniunii Arhitecților din România, fond Pensii de merit, dosar arhitect Lajos Szántay, atât în Documentație pentru activitatea desfășurată, redactat
în 29 iulie 1957, 
cât și în Documentație pentru activitatea desfășurată, redactat în 20 august 1960, nu sunt menționate: Gara Arad (1910), Palatul Kohn (1906), fabrica Benoid (1909).

8 Palatul lui Ludovic Bohuș – monument istoric, Bd. Revoluției, strada Vasile Goldiș, nr. 1-3, și strada Românului, nr. 1.

9 Arhitectul a preferat să treacă doar adresa Palatului Szántay (1905-1912), nu și numele clădirii monument situate la intersecția străzilor Horea 3-5 și Episcopiei 2.

10 Lajos Szántay a întocmit întreg proiectul Palatului Cultural, interioarele, mobilierul, toate desenele de detaliu și a supravegheat lucrările de construcție. De asemenea, a amenajat parcul Palatului Cultural și terasa promenadei de pe malul Mureșului.

11 În anul 1904, proiectul realizat de Szántay a câștigat concursul internațional pentru Biserica luterană din Arad, ulterior arhitectul a supravegheat lucrările.

12 Pentru Uzinele Textile Arad  a realizat: filatura, imprimeria, țesătoria, casa mașinilor, albitoria, în total „3.000 mp cu schelet de beton armat”. De asemenea, în 1931 a proiectat locuințele muncitorești pentru UTA și 3 magazii de materiale.

13 Magazia de cereale și mărfuri de la Gară, cu 7 etaje, avea o capacitate de 1.000 de vagoane, instalație de mașini, turn de apă, ascensor și birouri.

14 Spitalul dermato-veneric avea: o clădire separată parter, bucătărie separată și clădire separată pentru personal, garaj.

15 Crescătoria de porci avea o capacitate de 2.500 capete (padocuri, băi și canalizare, sală de mașini, magazie de furaje, moară, turn de apă și 3 clădiri separate – 1 pentru birouri și 2 pentru locuințe muncitorești).

16 Palatul Lloyd (1910 -1911), Bd. Revoluției 87, fost sediu al Comitetului Orășenesc de partid.

17 Bd. Revoluției 80.

18 Baia publică Simay, prevăzută cu baie cu aburi, hidroterapie, bazin de înot și helioterapie.

19 Actual sediu al Băncii Naționale, Bd. Revoluției, nr. 72,  monument istoric.

20 Imobilul prăvăliei Diecezei ortodoxe, avea în curte și o tipografie.

21 Școala din Arad-Gai avea 3 construcții parter.

22 Transformare și extindere a clădirii.

23 Cinematograf cu o capacitate de 1.000 persoane, nerealizat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.

24 Bd. Revoluției 90.

25 Lista clădirilor este reprodusă exact din Arhiva Uniunii Arhitecților din România, fond Pensii de merit, dosar Lajos Szántay, Documentație pentru activitatea desfășurată, 29 iulie 1957 și Documentație pentru activitatea desfășurată  din 20 august 1960, fără a fi actualizate denumirile străzilor și numerele poștale din 1957 sau 1960, întrucât nu sunt specificate adresele exacte.

26 Ibidem.

27 Ibidem.

28 Arhiva Uniunii Arhitecților din România, dosar de înscriere în Uniunea Arhitecților din România, nr. 1102, din 22 octombrie 1954.

Category: mandri.ro
Tags: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu