În momentul în care ne-am îmbarcat în avionul de Franţa ne-am creionat, fiecare dintre noi, un scenariu clar. Meciul cu Franţa e bonus, avem nevoie de un egal cu Elveţia şi o victorie cu Albania, echipa considerată de mulţi cea mai slabă de la EURO. Am scos o remiză cu elveţienii şi a venit momentul adevărului. Duminică, 19 iunie, stadionul din Lyon, locul în care am fost penibili.
Trebuie să batem Albania ca să ne calificăm. E propoziţia rostită la orice colţ de stradă din această ţară. Trebuie să batem Albania, dar începem meciul cu doi închzători – Hoban şi Prepeliţă – şi cu Măţel în stânga. La început, acest lucru nu se vede şi ne păcălim puţin. Albanezii sunt violenţi, îi lovesc dur pe Măţel, Săpunaru şi Hoban, dar arbitrul Pavel Kralovec nu vrea să scoată cartonaşele. Încercăm primii, prin Stanciu, dar şutul golgheterului e respins de Berisha. Încearcă şi ei, la o fază la care ne prind pe contraatac (36), dar Lenjani oferă ratarea turneului.
Tătăruşanu ne îngroapă. A doua oară în trei meciuri
Pe albanezi îi cunoaştem. Sunt rapizi, determinaţi, bagă capul unde noi nu băgăm piciorul. Sunt arţăgoşi, aţâţă şi enervează şi se agaţă de fiecare şansă. Iar a doua şansă a venit rapid, în minutul 43, când Tătăruşanu şi-a arătat limitele. Portarul ţinut de Iordănescu în poartă după ce a pierdut un duel aerian cu Giroud în meciul de deschidere ieste complet aiurea, uită regulile elementare, e prins pe drum şi Armando Sadiku deblochează tabela. E minutul 44 şi avem o repriză şi puţin pentru a răsturna un meci pe care l-am început bine.
Doar că norocul nu ţine cu o echipă fricoasă cu Elveţia, amorţită şi fără idei. Generalul îşi recunoaşte greşeala, îl aruncă în luptă pe Sânmărtean, dar e greu când te bazezi pe un singur jucător. Stanciu dispare subit din joc, Adi Popa îţi ia locul care i se cuvine, pe banca de rezerve, dar tot nu mişcăm nimic. Mai mult, Alibec, singurul fotbalist capabil să se ia la trântă cu adversaii cade rău, îşi prinde piciorul în gazon şi e scos cu targa, oferind cea mai greu de privit imagine de la Europenele pe care noi le părăsim prin uşa din dos. Singura şansă vine la un şut al lui Andone care izbeşte bara transversală (77), apoi înjură în spaniolă. Înjurăm şi noi, în faţa televizoarelor, când vedem că asistentul lui Pavel Kralovec îl opreşte eronat pe Torje din drumul spre gol.
Capotăm, nu mai suntem lucizi, nu pasăm şi Stanciu transformă câteva încercări. Finalul ne prinde fără vlagă, nervoşi, fără idei şi incapabili să mai mişcăm. Plecăm acasă de la EURO, dar nu reuşim măcar să o facem cu capul ss şi devenim a doua echipă care părăseşte matematic competiţia, după Ucraina.
Vom reveni la Bucureşti şi vom urmări cu atenţie portari care ies pe centrări, mijlocaşi închizători care ştiu să paseze şi antrenorii curajoşi, care nu refuză jocul aşa cum a făcut-o Generalul Iordănescu într-o seară tristă de iunie, la Lyon.
România: Tātāruşanu – Sāpunaru, Chiricheş, D. Grigore, Măţel – Hoban, Prepeliţā (Sânmărtean 46) – Popa (Andone 68), Stanciu, Stancu – Alibec ( Torje 57).
Albania: Berisha – Hysaj, Ajeti, Mavraj, Agolli – Lila, Memushaj, Basha (Cana 83), Abrashi, Lenjani (Roshi 77)- Sadiku (Balaj 59)
***
În celălalt meci al grupei A de la Euro: Franța – Elveția 0-0
sursa: prosport.ro