Cele două feţe ale PNL!

anton Marin

Partidul Naţional Liberal nu a reuşit să treacă unul din testele importante ale timpului: să demonstreze fără drept de apel că a lăsat în urmă spiritul vremurilor în care era una din jumătăţile USL. Cazul Marin Anton e un cadru esenţial din acest film.

anton_marin_DIICOT_01_INQUAM_Octav_Ganea
Foto: INQUAM_Octav_Ganea

„(…) în perioada iunie – noiembrie 2009, inculpatul Anton Marin, în calitatea menționată mai sus, a acceptat promisiunea și ulterior, a primit, de la reprezentantul filialei din România a companiei internaționale care avea în executare contractul de modernizare la aeroportul Otopeni (martor în cauză), suma totală de 22.760.654 lei (aproximativ 5,3 milioane euro la cursul de schimb din acea perioadă), ce reprezenta un comision de 3,5% din valoarea cu care urma să se suplimenteze contractul de execuție a lucrărilor.
Banii respectivi au fost primiți de inculpat pentru a aviza, în perioada 15 iunie – 17 iulie 2009, documentația privind obiectivul de investiții “Dezvoltare și Modernizare Aeroport Internațional București – Otopeni (…)”, nota de fundamentare și proiectul de hotărâre de guvern privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici reactualizați ai obiectivului de investiții menționat mai sus, precum și aprobarea continuării lucrărilor și a finanțării obiectivului respectiv.
Ca urmare a acestor demersuri, proiectul de hotărâre de guvern a fost adoptat, fiind emisă Hotărârea de Guvern nr. 852/2009, act administrativ necesar pentru încheierea actului adițional nr. 10 din data de 21.08.2009 la contractul din data de 30.04.1992 pentru Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional București – Otopeni, având ca părți Compania Națională Aeroportul Internațional Henri Coandă – București și societatea omului de afaceri.
Banii au fost primiți de inculpatul Anton Marin prin intermediul unei societăți comerciale unde acesta avea calitatea de asociat” (ştirea pe larg AICI, comunicatul DNA AICI).

Ştiu că e un pasaj lung, dar trebuie să recunoaşteţi că oferă amănunte concludente despre CV-ul acestui politician care, în ciuda unui nume cu o rezonanţă poate mai slabă la publicul larg, nu a fost deloc un jucător marginal în „arhiva de cadre” a PNL şi a altor formaţiuni.

Lider de filială, parlamentar, membru al guvernului, director general al celebrei RAFO, traseist politic şi coleg la cules mere cu Elena Udrea, care şi-a umplut pagina de Facebook cu fotografii cu ei doi în această ipostază, Anton a bifat cam tot ce se poate, din perspectiva politicianului român mediu.

De altfel, faptele de arme ale lui Marin Anton nu sunt deloc puţine.

Audiat la DNA şi pus sub acuzare, într-un alt dosar, fusese încă din 2015, iar cu procurorii DIICOT a interacţionat un an mai târziu, fiind interogat într-un dosar de evaziune fiscală, spălare de bani şi luare de mită.

După cum ziceam, faptele-i de arme nu sunt puţine şi, după cum puteţi observa din citatul de mai jos, unele sunt chiar pestriţe: “Am fost la nuntă, domnul Bădălau a fost foarte nervos, nu ştiu de ce. M-a insultat, m-a jignit, m-a agresat, mi-a dat jumătate de pumn în gură. Nu ne-am certat, nu am zis nimic, nu am reacţionat în niciun fel. Eu nu am avut un conflict cu domnul Bădălau”, spunea Anton, în septembrie 2017, cu referire la un scandal relativ soft… ca-ntre baroni locali, ce avusese loc în aceeaşi lună.

  Falcă vrea, dar nu este dorit în fruntea PNL-ului

Însă mai interesant şi poate chiar mai năucitor decât toate astea la un loc e faptul că Marin Anton a găsit tot confortul într-un partid care, oficial, sprijină lupta anticorupţie, militează pentru primenirea clasei politice şi, în general, se bate pentru introducerea unor reforme de substanţă în societate şi aparatul de stat. Oficial şi la vedere, trebuie limpede precizat acest lucru, pentru că odată intraţi în tunelul culiselor, vedem cum se lasă noaptea.

Acel partid este PNL, care prin afacerea Marin Anton mai capătă o gaură în fuselajul deja şubred. Ironia sorţii face ca ghiuleaua să îi izbească pe liberali tocmai într-o zi în care cuţitele se ascut din nou în PSD, iar dacă avem în vedere un spectru temporal mai larg, e lesne de observat că proiectilul pică pe ei într-o perioadă marcată de pericole la adresa statului de drept, când vocea opoziţiei e importantă, dar integritatea sa capitală.

Mai mult, trimiterea în judecată a lui Marin Anton, detaliile scandaloase privind volumul şpăgii, ca şi cele despre modul în care a abuzat de funcţia guvernamentală vin la doar nouă luni de la validarea sa supremă în PNL: în aprilie 2017, Marin Anton a fost ales preşedinte al filialei judeţene Giurgiu. Altfel spus, deşi lua deja de doi ani contact permanent cu procurorii şi cu acuzaţiile cu iz penal, liderii PNL de la centru nu doar că nu au găsit motive să se delimiteze de persoana lui Anton, ba l-au şi acceptat în structurile de conducere. Sigur, două luni mai târziu, partidul nu găsea nici pentru postul de preşedinte la centru altă soluţie decât pe Ludovic Orban, o figură politică din vechea gardă, controversată şi cu probleme penale nelămurite definitiv.

“În politică nu funcţionează prezumţia de nevinovăţie aşa cum funcţionează în justiţie”, spunea preşedintele Iohannis, în octombrie 2017, adăugând totodată că “pentru potician, care merge în faţa poporului, contează integritatea”.

Şeful statului are, incontestabil, dreptate, dar şi două mari probleme: PSD sfidează pe faţă acest principiu, ajungând astfel la excese care riscă să destabilizeze arhitectura politico-instituţională; PNL încearcă mersul piticului, la suprafaţă atacând practicile PSD, dar în esenţă perpetuându-le, cu consecinţe devastatoare pentru credibilitatea opoziţiei.

Cu oameni precum Marin Anton, e limpede ce fel de opoziţie face PNL în judeţul Giurgiu, unde omologul său de la PSD e nimeni altul decât influentul vicepremier Niculae Bădălău.

Ce legile justiţiei, ce modificări periculoase la Codurile penale? Dat fiind profilul liderului, tămbălăul pentru „jumătatea de pumn în gură” de la nuntă e toată opoziţia pe care va avea vreodată interes să o facă organizaţia liberalilor din Giurgiu, în această perioadă.

Şi cum oameni precum Marin Anton încă mai există în zone critice ale PNL, devine poate mai clar şi de ce parlamentarii liberali nu simt nicio atracţie pentru folosirea portavocilor într-un Parlament în care opoziţia nu se mai poate auzi decât recurgând la instrumente netradiţionale.

Sunt vremuri în care România are nevoie ca de aer de o opoziţie parlamentară fără bile de fier legate de picior. Realist vorbind, însă, sunt vremuri cu care PNL se arată a fi tot mai incompatibil scrie digi24.ro

Categorie: arad
Tags: bile de fier, marin anton, opozitie, parlament, PNL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Îți dorești un prieten pe viață?
Adoptă un cățel
Click aici
Îți dorești un prieten?
Adoptă un cățel
Click aici