Cȃnd am vǎzut zilele trecute ce s-a ȋntȃmplat pe Bulevardul Eroii Sanitari, mi-am fǎcut cruce cu limba ȋn cerul gurii. Până la urmă, nu se întâmplă în fiecare zi să te plimbi prin centrul Bucureștiului și să descoperi un ditamai craterul. M-am gândit la oamenii din zonă. Cum o fi să stai liniștit, bei și tu o bere ca omul sau te uiți la meci și ești anunțat că trebuie să te cari imediat, altfel riscă să cadă casa peste tine?
Așa că m-am decis să merg în zona Eroii Sanitari, sǎ vǎd ce zic oamenii de acolo despre ce s-a ȋntȃmplat. N-a fost simplu. La prima descindere în zonă, puțini au vrut să vorbească cu mine și și mai puțini să se lase fotografiați. Oamenilor le era teamă și jenă, că-i vede o țară întreagă într-o astfel de ipostază. Până la urmă însă, am reușit ceva.
Dna.Gabriela Rǎduţ, proprietara clǎdirii evacuate, nr. 55, Bd. Eroii Sanitari
VICE: Unde vǎ aflaţi cand s-a surpat terenul?
Gabriela Răduț: Plecatǎ de acasǎ, erau numai mama, care are 94 de ani şi mai era bǎiatul. Cȃnd au venit şi i-au scos ȋn cinci minute din casǎ… vǎ daţi seama ce spaimǎ a fost. Poţi sǎ ȋnnebuneşti, sǎ faci infarct.
Ce pǎrere aveţi de mǎsurile luate de autoritǎţi?
N-am nici o pǎrere. N-au luat nicio mǎsurǎ care sǎ se simtǎ, ȋn afarǎ de una: ne-au mutat la hotel, mǎcar. Asta seara, că în timpul zilei am fost dezorientaţi total. Am zis, „Bine, ieşim, dar unde ne ducem?‟. Ne-au zis atunci: „Unde vreţi‟. I-am rǎspuns: „La dumneata acasǎ, se poate?‟
Vǎ cunoaşteţi bine cu ceilalţi locatari?
Sunt vecinii mei, stǎm de 25-30 de ani aici. O viaţǎ.
Aveţi motive sǎ vǎ simţiţi mai liniştitǎ acum?
Am fǎcut un şoc atunci, douǎ ore nu m-a liniştit nimeni. Casa aia e munca ta de-o viaţǎ, singurul lucru pe care zici cǎ-l mai ai la bǎtrȃneţe. Și nu e orice fel de casǎ: ȋn Cotroceni sǎ ai o vilǎ de zece camere, cȃnd ȋţi spune cǎ picǎ casa…
Firma de construcţii din Italia spune că totul se datoreazǎ unei infiltrații neaşteptate de apǎ. De ce credeţi că s-a ȋntȃmplat asta?
Aici e teren nisipos, foarte slab, dacǎ ar fi fost argilǎ nu era nimic! Argila alunecǎ, nu curge. Cȃnd ei au spart pompa şi a plecat apǎ, asta a tras şi nisipul, atunci s-a lǎsat, iar eu mi-am pierdut chiriaşul. Luam 600 de euro.
Dl. Ion Sebastian Paul, cizmar cu atelierul ȋn blocul evacuat
VICE: Era magistrala asta de metrou necesarǎ?
Ion Sebastian Paul: Nu ştiu, dar pe vremuri aici era mlaştinǎ şi se ascundeau cei care fugeau de lege. Au greşit arhitecţii şi cei care-au proiectat, aici e zonǎ foarte nisipoasǎ. Nu trebuia sǎ vinǎ cu metroul pe aici.
Credeţi că s-ar fi putut preȋntȃmpina surparea?
Ȋnainte sǎ se ȋntȃmple asta, cȃnd bǎtea cu ciocanul ǎla acolo, ȋmi zdruncina casa. Uşa doamnei de la papetǎrie nu se mai ȋnchide de cȃnd au ȋnceput ei.
Dacă o casă se prăbușește, cine ar trebui sa despǎgubeascǎ proprietarii?
Cei care au fǎcut proiectul, cei care l-au vizat… spuma asta de italieni şi spanioli care vine şi ne sapǎ ȋn ţarǎ. Eu nu ştiu cui şi ce daune ar trebui sǎ cer. Eu pentru Sǎrbǎtori nu mai am bani, nimic… M-a vǎzut la televizor o ţarǎ ȋntreagǎ şi mi-e ruşine acum. La vȃrsta mea, sǎ o iau acuma de la zero mi-e greu.
Aţi putea sǎ demonstraţi cu un avocat cǎ venitul vă este amenințat de ce s-a întâmplat aici?
Ştiaţi cǎ cizmǎria nu mai existǎ? Nu mai apǎre ȋn nomenclator, nici nu mai sunt meseriaşi ȋn domeniul ǎsta. Majoritatea la noi ȋn ţarǎ sunt negustori, ia un produs şi-l vinde la suprapreţ. Vreţi sǎ fiu sincer? N-am fǎcut bonul la tot, asta e: acum mǎ duc la puşcǎrie cǎ n-am fǎcut bonul la tot… Orice aş spune mǎ incrimineazǎ. Era jobul meu: toatǎ lumea mǎ iubeşte şi oamenii pleacǎ zȃmbind (n.r. – În dreptul nostru chiar a apǎrut un cuplu zȃmbitor, cu o ȋntrebare despre un fermoar de cizmǎ). Manopera costǎ 60 de lei, cǎ e la spate fermoarul.
Lucraţi singur?
Sunt ȋntreprindere individualǎ şi am dreptul la doi angajaţi. Deja gǎsisem un bǎiat care, sǎracu`, nu are un picior de la genunchi şi are protezǎ. N-are unde sǎ stea, e foarte amǎrȃt. I-am fǎcut eu luare ȋn spaţiu ca sǎ-şi facǎ buletin, cǎ n-avea. Acum nu mai pot sǎ mǎ ajut pe mine.
Dl. Bogdan Muşat, angajat al grǎdiniţei de peste drum de vila afectatǎ, la nr.51, Bd. Eroii Sanitari
VICE: Ce pǎrere aveţi de mǎsurile luate de autoritǎţi?
Bogdan Mușat: Sunt foarte bune, au primit asigurǎri cǎ e ȋn siguranţǎ clǎdirea şi s-au apucat sǎ lucreze.
Vǎ temeți pentru casa ȋn care funcţioneazǎ grǎdiniţa?
Dacǎ era o problemǎ puneau şi aici semn pentru evacuare. Nu s-a ȋntȃmplat nimic aşa, deci suntem ȋn siguranţǎ. Adicǎ au venit şi reprezentanţii lor şi ne-au spus, copiii ȋncepuserǎ sǎ se teamǎ.
Era nevoie de metrou în zona asta?
Dacǎ ne gȃndim cǎ metroul e cel mai rapid mijloc de transport, da. Trebuie sǎ ajungǎ şi ȋn alte zone, uneori e foarte greu sǎ ajungi ȋn centru.
Cum credeţi că putea fi evitată surparea?
Nu au fǎcut studii suficient de pe bune ȋncȃt sǎ ȋşi dea seama cǎ la noi se poate ȋntȃmpla asta. Astea trebuie calculate la milimetru, dacǎ doar le-au trecut pe hȃrtie e bine cǎ s-a ajuns doar la chestia asta. Putea sǎ fie mai grav.
Dl. Ovidiu Panea, patronul unei firme din apropiere, Bd. Eroii Sanitari
VICE: Vă incomodează șantierul din fața curții?
Ovidiu Panea: De la Casa Radio ȋncoace, pe cheiul Dȃmboviţei, am fǎcut 25 de minute. Toţi cei care vin de pe chei ȋncoace vin pe bentiţa asta. Cei care se duceau spre centru pe Eroilor nu mai pot sǎ vinǎ, e ȋnchisǎ zona aia: ȋi direcţioneazǎ pe strǎduţa asta micǎ de-aici, de lȃngǎ Elefterie. E o singurǎ bandǎ, a doua e ocupatǎ cu maşini parcate… Aici, ieri searǎ nu se putea circula. Lȃngǎ noi au clinicǎ de ginecologie. Nu poţi sǎ vii cu o femeie ȋnsǎrcinatǎ şi sǎ intri cu maşina.
Unde vǎ aflaţi cand s-a surpat terenul?
La mine acasǎ. Ne-au sunat ǎştia: „Ce se-ntȃmplǎ?!‟. Ce e interesant, e cǎ la noi a ȋnceput sǎ se lase gardul. Cȃnd o sǎ coborȃţi o sǎ vedeţi cǎ e uşor lǎsat.
Ce pǎrere aveţi de mǎsurile luate de autoritǎţi?
Eu cred cǎ asta e ceea ce se cheamǎ ȋn Romȃnia gȃndirea reactivǎ. Ȋntȃi cade blocul, dupǎ aia te ȋntrebi „Bǎi, frate, ce-am fǎcut eu?‟. Atȃta vreme cȃt nu schimbǎm mentalitatea ȋncȃt sǎ devenim proactivi. Nu vedeţi o asemǎnare ȋntre ceea ce s-a ȋntȃmplat aici şi ce s-a ȋntȃmplat cu autostrada care s-a fisurat?
Doamna Gheorghiu, asistentă medicală la o clinicǎ din zona de risc
VICE: Cȃt de necesarǎ era magistrala asta de metrou?
Doamna Gheorghiu: Eu stau chiar ȋn Drumul Taberei, deci mie mi-e chiar necesarǎ, dar nu s-a lucrat continuu. Pe urmǎ au lucrat şi noaptea o perioadǎ scurtǎ. Noaptea se simţeau trepidaţii.
De vină cine e pentru surparea asta?
Ȋn primul rȃnd, arhitectul care a luat decizia. Sunt atȃtea tehnici, am vǎzut pe National Geographic cum fǎceau nişte tuneluri şi la un moment dat era o chestie care trebuia evitatǎ, pentru asta era un altfel de aparat de foraj. Poate cǎ n-au avut toate utilajele, ei ar şti mai bine, cǎ sunt de specialitate.
Cât credeți că o să dureze până se rezolvă situația?
Bine ar fi sǎ ȋl facǎ solid, chiar dacǎ mai dureazǎ o lunǎ, douǎ.
Dra. Roxana Moise, angajată a unei firme aflate la cȃteva zeci de metri de surpare
VICE: Ce reactie ați avut cȃnd aţi aflat ce se ȋntȃmplǎ?
Roxana Moise: Nu eram acolo. Mi-a pǎrut foarte rǎu, am avut un şoc cȃnd am auzit de oamenii care stau lȃngǎ casa lor şi nu pot intra.
Cine e de vină?
Toatǎ lumea implicatǎ: şi proiectantul şi cel care a spart, şi cȃrtiţa, toţi. Nu poţi sǎ dai vina doar pe X, e muncǎ de echipǎ: unu` ţi-a dat un proiect, dar ȋl mai verifici şi tu dacǎ eşti ȋn domeniu.
Cum credeţi că ar fi putut preȋntȃmpina surparea?
Cred cǎ dacǎ se fǎceau mai multe studii de fezabilitate pentru sol. Cred cǎ nu le-au fǎcut, cǎ altfel nu s-ar fi ȋntȃmplat. Ar trebui sǎ fie totul logic, dar totul se rezumǎ la cine a cȃştigat proiectul şi ce bani s-au ȋncasat. Poate ar fi trebuit sǎ fie puţin mai multǎ grijǎ şi din partea celor care au fǎcut lucrarea.
Cât estimați că o să dureze, până se remediază situația?
Ei au zis de 30 de zile, dar cu siguranţǎ sar. Nu s-a ţinut nimeni de promisiune ȋn ţara asta. Şi eu pot sǎ zic astǎzi cǎ mǎ duc sǎ plǎtesc facturile, dar mǎ mai rǎzgȃndesc.
Sursa: www.vice.com