Atunci când îngerii au dansat rock…

candle 03

 

  • Vinerea aceea putea fi una ca multe altele în București: gri cu un pic de soare și puțină speranță. N-a fost să fie așa. Viața a ales să ne dea un semn și a ales dintre cei mulți pe cei buni.
  • De ce? „Pentru că așa a vrut Dumnezeu,” iți vor spune călăii. Mint. Pentru că așa au ales EI. Au ales să nu le pese că ființele pe care le disprețuiesc au nevoie de muzică și litere în schimbul amarului zilnic oferit gratis. Putea fi un simplu concert început cu o mică întârziere și sfârșit în aplauzele sufletelor pline de bucuria prea plinului spiritual. Organizatorii sunt vinovați. Legal. Moral însă sunt alții. Călăii acelor suflete sunt cei care imediat după tragedie au ales să se spovedească nouă, pălmașilor din spatele microfoanelor răcnind pe gura despre nevinovăție. Nu ei sunt de vină că de 25 de ani în România orice se poate rezolva oricum altfel decât cinstit și legal. Nu ei sunt de vină că legile sunt făcute atât de ambigue doar în folosul lor și defavoarea noastră, fără sens și fără socoteală. Doar nu de ei depinde că ieftinul e promovat ca regulă iar necesarul, de altfel indispensabil, a fost înlocuit cu suficientul… Să dai șpagă ca să obții ceva sau doar ca să te lase în pace a devenit atât de uzual încât e definit ca obligatoriu. Acei copii nu-și doreau decât o simplă refulare după porțiile zilnice de tort amar autohton. A fost o lansare de idei muzicale, gratis, cu un public ales, cu minți deschise și spirite libere. Sunt convins că cei de la Goodbye to Gravity și-ar fi lansat albumul dacă ar fi putut într-o locație ca Madison Square Garden, însă în România lui Ponta și Băsescu nu poți decât să visezi la așa ceva. Bucățile materialului obligatoriu de antifonare pe care proprietarii trebuiau să le folosească s-au dus de mult pe poșetele uneia sau pe vilele altora. Sălile de concert corespunzătoare genului acesta de evenimente, care trebuiau construite în toți acești 25 de ani au fost trecute de toate guvernele indiferent de culoare politică la produse cu deficit de importanță și mai ales de înțelegere.
  • Cine au fost însă marii absenți de la concertul morții? Furnizorii oficiali de lumină, popii care nici după trei zile de la catastrofă nu au binevoit să împartă acel ceva imperios necesar celor care au venit să-și ridice copiii pe motiv că acea muzică nu sună destul de stereo la urechea lor. Grași și unsuroși, bine înfipți cu dosurile lor late în scaunele confort plus dotare necesară de pe Mercedesurile de serviciu, au tupeul colosal să explice atitudinea lor în funcție de portativul ales și de gama cântată. N-au înțeles după atâta stat în spatele altarelor că nu ei sunt cei care hotărăsc dacă să acorde sau nu iertarea, nici măcar unde sau în care situație.
  • Ponta cu 30000 de oameni în stradă declară că vrea să închidă cluburile care pot deveni cimitire. Corect! Dacă închide și spitalele care sunt deja cimitire. Fără avize de la ISU și mai grav, fără avizele de la autoritatea sanitara, sunt niște bombe cu explozie iminentă. Și școlile fără autorizații și primăriile și celelalte instituții și hai să închidem România pentru ca niște politruci penibili vor să mai sărbătorească o duminică cu familia înainte de arestul iminent. Pentru că invariabil va veni și acel moment.
  • Cine sunt vinovații? Noi. Toți! Noi i-am lăsat să creadă că își permit. Că au dreptul să ne privească altfel decât ne privim noi unii pe alții. Noi le-am zâmbit și i-am ridicat când pe unii, când pe alții pe piedestaluri de pe care cred că au dreptul să se uite în jos. Cu greață.
  • Am mai primit semne de-a lungul anilor dar se pare că nu le-am înțeles. Acum însă semnul a fost prea clar și fără echivoc. Au murit mulți, au murit copii și au murit greu. Au murit ca noi să înțelegem ca în sfârșit trebuie să facem ceva, ceva mai mult decât până acum ceva mai clar și radical. Fie ca tragedia acestor oameni să ne dea impulsul de a răsturna această clasă politica instaurată în România cu neștiința și cu voia noastră.
  • Să ne închinăm în fața îngerilor care au plecat și să ne rugăm umili la patul celor care au rămas.
  • Dumnezeu să aibă grijă de sufletele și durerea părinților lor.
  ŞOC în cazul tentativei de răpire a elevilor. A fost reţinut un pastor!

 

  • Calin Costea
Categorie: arad
Tags: bucuresti, club, colectiv, copii, Goodbye to Gravity, ingeri, ponta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Îți dorești un prieten pe viață?
Adoptă un cățel
Click aici
Îți dorești un prieten?
Adoptă un cățel
Click aici