Statul verifică dacă ArcelorMittal a realizat investițiile asumate la privatizarea SIDEX

Niciun comentariu

Este în continuare secret contractul în baza căruia Guvernul Năstase a dat „la pachet“ cu combinatul până și blocuri, grădinițe, baze sportive și stația de pompare a apei din Dunăre.

După 18 ani în care clauzele privatizării SIDEX au fost secrete de stat și niciun oficial nu a vrut să comunice opiniei publice în ce măsură compania ArcelorMittal a realizat investițiile în retehnologizarea unor fluxuri de producție și programe de mediu, investiții la care era obligată prin clauzele contractului de privatizare a combinatului siderurgic SIDEX de la Galați, acum, în sfârșit, se face o evaluare a stadiului realizării acestor investiții.

 

La pachet cu SIDEX au fost privatizate grădinițe și stadioane

Desecretizarea contractului de privatizare a SIDEX a fost cerută încă din toamna anului 2001, când a fost încheiat contractul. Erau cereri perfect justificate, pentru că, în avântul încheierii contractului cu LNM ISPAT (cum se numea la vremea aceea grupul de companii deținute de Lakshmi Mittal), Guvernul Năstase oferise la pachet multinaționalei și mina de la Mahmudia, priza de apă de la Dunăre (stația de pompare prin care e asigurată apa necesară pentru prepararea apei potabile pentru consumul Galațiului), terenurile Grupului Școlar Metalurgic, Stadionul Oțelul, Baza sportivă Siderurgistul, blocuri de locuințe, grădinițe, până și acțiunile la o televiziune locală.

Grupul LNM primise și dreptul de preemțiune pentru preluarea CET-ului care asigura încălzirea orașului. Ulterior, s-a aflat că ArcelorMittal deținea și terenul de 4-5 ha pe care se află conacul de la Țigănești al poetului Costache Conachi, deși palatul este în proprietatea Academiei Române. În plus, nimeni nu știa ce efecte aveau clauzele contractuale în privința nivelului producției și păstrării locurilor de muncă.

Pe lângă anularea penalităţilor de 600 milioane dolari şi vinderea pe nimic a datoriilor de 886 milioane dolari, Guvernul Năstase a acceptat şi alte înlesniri, printre care preluarea de către Executiv a costurilor restructurării de personal: 200 de milioane dolari pentru ajutorul de şomaj pe 2 ani şi alte 20 de milioane dolari pentru indemnizaţii de completare a ajutorului de şomaj. Restructurarea a costat statul român cu mult mai mult.

S-au plătit sume imense pentru plata salariilor compensatorii ale angajaților care acceptau „autodisponibilizarea“. În primii ani de după privatizare, prin restructurările de personal susținute financiar de către stat, numărul angajaților a scăzut cu zeci de mii. Din cei 28.000 de angajați care lucrau în 2001 pe platforma siderurgică au dispărut două treimi.

Ultimele valuri de „autodisponibilizări“ și „pre-pensionări“ au fost susținute financiar de companie. Astăzi, combinatul mai are 6.500 de angajați. De la 4,5 milioane de tone în 2002, nivelul producției a scăzut la 2 milioane de tone.

 

Statul verifică îndeplinirea clauzelor de către -ArcelorMittal

Solicitările de desecretizare a contractului de privatizare a SIDEX și de verificare a modului în care au fost respectate clauzele contractuale au fost reluate în aprilie 2018 de doi parlamentari de Galați, deputații Cătălin Cristache (PMP) și Bogdan Rodeanu (USR). Atunci, ArcelorMittal anunța că vinde combinatul de la Galați în contextul unor tranzacții ce îi vor permite să preia Oțelăria Ilva din Italia.

Ministrul de atunci al Economiei, Dănuț Andrușcă, nu a dat prea mare importanță acestor interpelări. Între timp, lucrurile s-au pus în mișcare, pentru că este în interesul statului român să vadă cum stau lucrurile în privința îndeplinirii clauzelor contractuale, în condițiile în care ArcelorMittal se pregătește să se retragă din România.

Recent, ministrul Economiei, Nicolae Bădălău, a răspuns unei interpelări, precizând că reprezentanții Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) au o serie de întâlniri cu cei ai companiei ArcelorMittal Holdings AG, pentru analizarea modului în care au fost îndeplinite aceste obligații, pentru închiderea monitorizării post-privatizare a contractului de privatizare a SIDEX, care ar deveni inoperantă după preluarea de către noul proprietar, grupul britanic Liberty House.

„În această perioadă este în desfășurare o analiză la nivelul AAAS în vederea finalizării monitorizării post-privatizare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat pentru societatea ISPAT SIDEX SA, actuala ArcelorMittal SA Galați. În cadrul acestei activități de monitorizare post-privatizare au avut loc, în ultima perioadă, multiple întâlniri ale reprezentanților AAAS cu reprezentanții cumpărătorului, ArcelorMittal Holdings AG“, a precizat recent ministrul Economiei.

 

Investițiile, dovedite cu documente

Reprezentanții ArcelorMittal Holdings AG trebuie să facă dovada investițiilor realizate prin prezentarea documentelor care să ateste obiectivele realizate: „Ca urmare a celor discutate în cadrul acestor întâlniri și a solicitărilor AAAS, cumpărătorul ArcelorMittal Holdings AG a depus la AAAS o serie de documente ce au fost analizate și urmează a depune în următoarea perioadă documentele suplimentare solicitate în acest sens de AAAS, documente ce sunt necesare analizei pentru fina-lizarea monitorizării post-privatizare a contractului de privatizare menționat“.

Ministrul Economiei a mai precizat că în ceea ce privește situația actuală și viitorul SIDEX–ului, reprezentanții Autorității pentru Administrarea Activelor Statului nu au întâlniri cu reprezentanții altor companii, cum ar fi  grupul britanic Liberty House, având loc întâlniri numai cu reprezentanții ArcelorMittal Holdings AG, pentru închiderea monitorizării post-privatizare.

 

Amintirea producţiilor-record

Producţia-record a combinatului de la Galaţi a fost înregistrată în 1989 şi a fost de 7.663.000 tone de oţel. În perioada de după 1990 au scăzut constant atât producţia, cât şi capacităţile de producţie. De la 10,26 milioane tone în 1993, capacităţile de producţie au scăzut la 4,25 milioane tone în 2002, primul an de după privatizarea SIDEX. În 2002, producţia de oţel a fost de 4.513.000 tone. Ulterior producția a fost de 1,9 milioane tone. După o perioadă în care a fost la nivel scăzut, pe fondul crizei cu care s-a confrunat piața oțelului, în 2015-2017 a fost realizată o producție de aproximativ 2-2,1 milioane tone de oțel.

 

Tehnologiile din anii ’60-’70, depășite

De-a lungul anilor, parte din echipamentele combinatului au fost închise pentru că erau depășite din punct de vedere tehnologic şi al consumurilor energetice, ce făceau ca producţia de oţel cu echipamente la nivelul anilor ’60-’70 să devină necompetitivă.

Spre exemplu, tehnologia de elaborare a oţelului la Oţelăria nr. 2, similară cu cea de la Oţelăria nr. 1, era de turnare în lingou, însă nicăieri nu se mai foloseşte acest tip de turnare pentru că este o tehnologie cu consumuri enorme. Oţelăria nr. 2, Oţelăria Electrică şi Slebing-ul au fost primele introduse pe lista de desfiinţare. A fost demolat Furnalul nr. 6, construit în 1981, care nu mai era operațional de douăzeci de ani și nu mai putea fi reparat.

Anterior, mai fuseseră demolate -furnalele nr. 1 (construit în 1968) și nr. 2 (1969). În prezent este în func-țiune -furnalul nr. 5 (recent -modernizat prin investiții cifrate la 90 milioane euro), care poate produce volumul cerut de piaţă scrie romanialibera.ro 

Category: mandri.ro
Tags: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu