Pentru cei care simt UTA, nu doar o susțin.
Avem o întrebare sinceră pentru toți suporterii utiști, pentru toată suflarea arădeană care trăiește acest fenomen cu pasiune și luciditate: credeți cu adevărat că cineva oferă, pur și simplu, un stadion de 32.000 de locuri, în valoare de 130 de milioane de euro, unei echipe care se zbate în eșaloanele inferioare?
Să fim realiști: într-un fotbal în care echilibrul geografic contează mai puțin decât interesele economice și de influență, nimeni nu are interesul să vadă prea multe echipe din Banat-Crișana în elita competiției.
La Timișoara se construiește acum un stadion de dimensiuni impresionante. Orașul are deja în lucru un stadion de 10.000 de locuri, ridicat de primărie. Credeți că, în acest context, lupta pentru supremație va mai fi pur sportivă? Sau se vor redesena liniile de forță pe alte criterii – infrastructură, capital, influență?
Aici se naște întrebarea esențială: poate Aradul – orașul nostru – să susțină UTA în această competiție? Poate să țină piept unui sistem care se întărește în jurul nostru, alimentat de un mediu de afaceri potent și bine conectat? Putem merge înainte bazându-ne doar pe tradiție și pasiune, fără o strategie solidă, fără resurse și, mai ales, fără unitate?
Aceste întrebări nu caută răspunsuri. Ele sunt menite să provoace conștiința fiecăruia. Răspunsurile adevărate vin în tăcere, în oglindă, în fiecare decizie pe care o luăm de azi înainte.
Dacă vrem ca UTA să rămână în prima ligă, trebuie să ne regândim complet abordarea. E nevoie de coerență, de solidaritate, de susținere reală – nu doar de reacții emoționale la fiecare eșec sau victorie. Știu că există critici la adresa conducerii, dar cifrele vorbesc clar: este cea mai performantă conducere din ultimele cinci decenii. E timpul să privim dincolo de simpatii și antipatii și să ne raportăm la rezultate.
Când UTA a promovat în prima ligă, majoritatea dintre noi aveam certitudinea că știm fotbal. Adevărul este că abia acum, după șase ani, putem spune că am învățat cu adevărat ce înseamnă performanța, lupta, greutățile. Și da, chiar știm mai mult fotbal decât se practică prin Banat-Crișana, dar asta nu va fi suficient la nesfârșit.
Avem un respect profund pentru suporterii care și-au păstrat credința, indiferent de ligă. Ei sunt coloana vertebrală a acestui club. Dar vrem să le spunem tuturor – chiar și celor care s-au alăturat doar în momentele de glorie: e timpul să vedeți adevărul. Să înțelegeți cum stăm, ce riscăm și ce avem de apărat.
Când vorbim de ultimii 50 de ani, nu mai contează cine a fost, ce a promis și ce n-a livrat. Nu mai contează trecutul, iar prezentul este deja depășit.
Acum, tot ce contează este viitorul – și acest viitor nu ni-l va da nimeni. Va trebui să-l construim singuri, pas cu pas, umăr lângă umăr.
Noi, cei care credem cu adevărat în UTA Arad