Madame Claude, care a condus timp de aproximativ 20 de ani cea mai mare rețea de prostituție de lux din Franța, a murit sâmbăta trecută la Nisa, informează presa franceză, citată de Agerpres.
Numele ei, Fernande Grudet în realitate, va rămâne pentru totdeauna asociat cu perioada de glorie a prostituției. Rețeaua sa de “fete” dădea frisoane Republicii în anii 1960 și 1970. Politicieni, artiști, industriași, nume și averi mari au recurs la serviciile sale … Președintele american John F. Kennedy s-ar fi aflat printre ei. Dar bătrâna, demnă, a dus cu ea în mormânt toate secretele, scrie Le Parisien. A murit sâmbătă într-un spital din Nisa, unde se retrăsese modest la sfârșitul vieții. La 6 iulie împlinise 92 de ani.
Cu toate acestea, în luna august a anului trecut, cunoscutul biograf al celebrităților William Stadiem a dezvăluit o parte din secretele de top ale proxenetei Madame Claude, inclusiv nume ale unora dintre cei mai iluștri clienți ai bordelului său, între care John F Kennedy, dictatorul libian Muammar Gaddafi sau actorul Marlon Brando. Stadiem a intervievat-o pe Madame Claude în anii 1980, dar planificata sa carte a rămas nepublicată, amintește thelocal.fr. Potrivit proxenetei, JFK era un client regulat și o dată a cerut o prostituată care arăta ca soția sa, Jackie, dar “fierbinte”.
Născută în 1923 la Angers, în Maine-et-Loire (Franța), într-un mediu foarte modest, ea a crescut la o mânăstire de maici și a fost agent al Rezistenței în timpul ocupației germane a Franței, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. S-a mutat la Paris în anii 1950 luându-și prenumele de Claude. Se prostitua și frecventa cercuri ale crimei organizate înainte de a pune bazele celei mai mari rețele de prostituție de lux pe 32 Rue de Boulainvilliers, în selectul arondisment 16 din Paris.
‘Confidențele pe pernă’ transmise de ea serviciilor secrete au ținut-o la adăpost de orice neplăcere. Necazurile au început odată cu sosirea la putere a lui Valéry Giscard d’Estaing (1974) și a lui Michel Poniatowski la conducerea Ministerului de Interne. În 1976, judecătorul Jean-Louis Bruguiere a început dezmembrarea rețelei; proxenetismul a fost sever reprimat și Madame Claude a fost urmărită de fisc, care i-a pretins 11 milioane de franci. Condamnată în același an, ea fuge în Statele Unite pentru a evita plata taxelor. Convinsă că este protejată de prescripția fiscală, revine în Franța în 1985, dar ispășește o pedeapsă de patru luni de închisoare.
Încearcă apoi să creeze o nouă rețea de prostituție. Este urmărită de autoritățile fiscale în 1986 și apoi de justiție, pentru proxenetism agravat, în 1992, și este încarcerată la închisoarea Fleury-Mérogis. La peste 20 de ani de la încheierea socotelilor cu justiția, ea trăia retrasă pe Riviera franceză, unde închiriase un mic apartament și supraviețuia dintr-o pensie modestă.
Povestea vieții ei a fost redată în mai multe filme, printre care și pelicula ‘Madame Claude’, din 1977, în regia lui Just Jaeckin.