Din 2026, multinaționalele plătesc mai puțin. Din 2027, deloc. Nota de plată ajunge la firmele românești.
Începând cu 1 ianuarie 2026, impozitul pe cifra de afaceri aplicat marilor companii va fi înjumătățit, de la 1% la 0,5%. Din 1 ianuarie 2027, aceeași taxă va fi eliminată complet. Decizia este prezentată drept un pas spre „normalitate” și „predictibilitate fiscală”.
În realitate, este o renunțare asumată la una dintre puținele taxe care mai prindeau profiturile marilor grupuri economice exact acolo unde acestea sunt cel mai ușor de mutat: pe hârtie.
În sectoare precum producția și farma, multe filiale din România nu sunt construite ca să facă profit aici. Ele produc mult, vând mult și angajează mii de oameni, dar profitul contabil este ținut intenționat mic. Banii adevărați pleacă, legal, către companiile-mamă, prin redevențe, licențe, taxe de management sau prețuri interne stabilite convenabil.
Impozitul pe cifra de afaceri nu era o taxă elegantă, dar avea un rol clar: dacă nu declari profit, plătești măcar un minim. De la anul, acest minim scade la jumătate. Din 2027, dispare complet.
Problema nu este doar ce se elimină, ci ce urmează.
Pentru că banii lipsă din buget trebuie luați de undeva. Și, ca de obicei, statul alege varianta cea mai simplă: crește salariul minim, fără să reducă taxele pe muncă. O măsură vândută drept „socială”, dar care funcționează, în practică, ca o taxă suplimentară pe firmele locale.
Multinaționalele își pot ajusta structurile, pot muta costuri sau pot renegocia intern. IMM-urile românești nu pot face asta. Ele plătesc salariile aici, taxele aici și nu au unde să-și mute profiturile. Pentru ele, salariul minim mai mare înseamnă costuri mai mari, marje mai mici și investiții amânate.
Angajatul vede un mic plus în salariu. Statul își ia cea mai mare parte prin contribuții. Firma rămâne cu presiunea. Efectele apar rapid: scumpiri, tăieri de posturi, muncă la gri sau falimente tăcute.
Asta nu este politică economică. Este redistribuire inversă.
Statul renunță la taxarea capitalului mare și mobil și își recuperează banii de la muncă și de la firmele care nu pot pleca nicăieri. În loc să reducă taxarea muncii și să întărească regulile care obligă profiturile realizate aici să fie taxate aici, Guvernul alege soluția comodă: mai puțin de la cei puternici, mai mult de la cei rămași pe loc.
Din 2026, multinaționalele plătesc mai puțin.
Din 2027, deloc.
Restul plătim noi.