Viaţa trebuie trăită cum ţi se oferă, fără să o dispreţuieşti!

Ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră împlineşte duminică 100 de ani de viaţă. „Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos cu capul. Dacă nu ai ţinere de minte şi nu te conformezi, nu poţi trăi. Viaţa trebuie trăită cum ţi se oferă, fără să o dispreţuieşti. Eu nu mănânc carne, decât rar, şi doar de pasăre sau peşte, de porc nu mănânc. Am o pondere în toate, nu fac excese şi mă rog lui Dumnezeu să mă mai ţină aşa cât mai ţin cu mintea”, s-a  destăinuit vineri, Nicolae Tomaziu.

De mai bine de un an s-a retras la Mănăstirea Caraiman

Apropierea de Dumnezeu nu a venit acum, ci în urma suferinţelor pe care le-a îndurat de-a lungul celor două războaie mondiale şi a celor şapte ani petrecuţi în temniţele comuniste. Este decanul de vârstă al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, cel mai vârstnic veteran de război. Nicolae Tomaziu s-a născut în data de 28 februarie, în anul 1916, în comuna Păltiniş, din judeţul Botoşani. Tifosul care i-a ucis mama şi l-a îmbolnăvit şi pe el a fost prima experinţă grea prin care a trecut. În 1937 a terminat armata. Când a izbucnit cel de-al II-lea război mondial a fost chemat la oaste iar regimentul din care a făcut parte a ajuns până la Odesa şi în Munţii Tatra. „Război ca la război, le-am suferit pe toate, le-am trecut cu bine pe toate cu voia lui Dumnezeu şi cu rugăciunile pe care le fac. Am vrut într-o noapte să mă duc la poartă să mă împuşte ei şi m-am trezit din somn în timp ce spuneam Tatăl Nostru. Am zis că trebuie să le rabd până la capăt şi am răbdat mereu. Am ieşit de acolo la 37 de kilograme, numai oase şi piele”, a adăugat astăzi, Nicolae Tomaziu. În 1947 a fost arestat pentru uneltire împotriva ordinii sociale şi condamnat la şapte ani de temniţă grea. A trecut prin cele mai cumplite puşcării de la acea vreme: Jilava, Văcăreşti şi Canalul Morţii.

 „Moarte de om era Canalul Morţii, aşa se spunea. E ceva inexplicabil cum poţi să îţi baţi joc de nişte oameni, aşa fără niciun motiv, doar atâta, că nu m-am înscris la partid. Mă rugam lui Dumnezeu să mor mai repede, să scap de chinuri, ceva de neexplicat”, a mai afirmat Nicolae Tomaziu. Cei care vor să îl cunoască pot merge la Mănăstirea Caraiman, acolo unde centenarul îşi duce traiul de ceva vreme. Cei mai curioşi petrec aici ore întregi pentru a-i asculta poveţele şi povestea unui secol zbuciumat, trăit cu demnitate.

Eforturile sale îi sunt recunoscute de către prieteni şi edili

La împlinirea unui secol de viaţă, Filiala Braşov a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici i-a organizat o petrecere aniversară iar reprezentanţii Primăriei i-au înmânat o diplomă de onoare.

„Nenea Tomaziu, aşa cum îi spun eu, a făcut şapte ani de temniţă, dintre care cea mai mare parte la Canalul Dunăre – Marea Neagră, care e ctitoria lui Nicolae Ceauşescu. Acolo sunt sute sau mii de morţi de-a stânga şi de-a dreapta canalului, bătuţi, înfometaţi, înlănţuiţi şi supuşi la munci silnice, lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Nenea Tomaziu a rezistat”, a explicat astăzi, Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.

„Eu îi urez La Mulţi Ani, cu multă sănătate. Acea diplomă a fost dedicată tocmai acestui secol de luptă a lui împotrivă comunismului pentru care trebuie să îi mulţumim”, a afirmat liberalul Ciprian Bucur, viceprimarul municipiului Braşov.

 În cinstea celor 100 de ani de viaţă, prietenii i-au compus şi o poezie care să rămână amintire.

Sursa: www.rttbrasov.ro