Din arhivă / mandri.ro

Povestea tristă a promoției 2020 ! Ultimul clopoțel nu mai sună pentru ei

“Dacă aveti in familie un adolescent in an terminal, îmbrățișați-l!

Pentru ei suspendarea cursurilor nu este vacanță. Este un timp irosit pe care nu-l vor putea petrece cu colegii si prietenii lor înainte de absolvire.

Sunt supărați și triști, neliniștiți , cu bolovanul acela al nemulțumirii înfipt in piept, pentru că înțeleg că s-ar putea ca ei sa nu treacă pe holul școlii, pentru ultima oară, cu dirigintele de braț, pe sub podul de flori simbolic construit de ceilalți profesori și de colegii lor mai mici, împreună cu toți colegii promoției lor.

Ei sunt tristi pentru că știu că ziua absolvirii – pe care au aștepta-o atât de mult s-ar putea să fie anulată sau în cel mai bun caz amânată.

Toate cuvintele acelea care marchează o mare răspântie de drum s-ar putea să rămână nespuse, cântecele acelea pe care începeau să le învețe s-ar putea să rămână necântate. Tradiționalele meciuri profesori- elevi pe care le așteptau de atâta timp vor rămâne nejucate…..

Sunt neliniștiți mai ales pentru că nu știu cum vor fi acele examene pentru care cei mai mulți dintre ei se pregătesc de mulți ani, conștienți de importanța lor pentru drumul pe care visează să zboare.

Acordati-le atenție , fiti alături de ei! Arătați-le că îi iubiți necondiționat, că sunteți alături de ei, că îi veți ajuta să treacă cu bine peste toate. Marea majoritate sunt prea fragili pentru a putea trece singuri prin aceste vremuri , peste atâta disperare. Aripile lor sunt încă neîncercate în zboruri solitare, grele pe vreme de furtună.

Încurajați-i să învețe, ajutați-i să găsească motivația și puterea să învețe, să repete materia chiar și pe cont propriu!”

Îmbrățișati-i și spuneți-le clar și limpede că va fi bine ! 

Text preluat

Etichete · Clopotel · Promotia 2020 · examene · profesori · scoala

Comentarii

mm ·

Subscriu.

Ana-Maria ·

Sunt în an terminal la Facultatea de Istorie, Universitatea București. Recunosc că sunt puțin tristă când mă gândesc că promoția noastră nu va avea parte de obișnuitul curs festiv din Aula Magna Facultății de Drept. Dar chiar și fără acest curs, eu voi spune oricui, salutul oricărui absolvent de istorie: ,,Am fâcut istorie!" ( și nu mă refer la specializare în sine, cât la cei 3 ani de licență, parcurși cu brio și la faptul că pandemia COVID-19 vă fi parte din istorie cândva, istorie pe care am trăit-o).

Anca ·

Eu, din pacate, am doi copii in an terminal si niciunul nu va avea parte de ultima ora de dirigentie, de banchet, de ultimele zile petrecute cu colegii. Dar cu speranta ca vom trece cu bine peste asta ambi sunt optimisti si increzatori in viitor.

Părinte nemulțumit de dascali ·

Sunt mama unui băiețel si sunt de aceeasi parere...adică de saptamana trecuta după o lună de absența totală a dascălilor încep teme date pe whatup sau pe classroom ...dar profesorul doar trimite teme..nu se implica sa predea vreo lecție pe vreo platforma online gen zoom sa vb cu copii...nu ..acum ca se solicită raportări probabil cer teme facute de parinti cu copii...nu este corect. EI isi iau salariile complete dar cer parintilor sa le faca treaba.

Mihai ·

Cât tam-tam și cât dramatism se face pentru o festivitate care nu va avea loc! Consider ca in momentul de fata sunt lucruri mult mai grave care se petrec in lume, iar noi alegem sa ne plângem pentru o absolvire. E trist, recunosc, dar faceți o tragedie prea mare dintr-un lucru nesemnificativ in momentul acesta IN COMPARAȚIE CU CE SE PETRECE IN LUME. Elevii clasei a XII-a nu sunt singurii care nu vor avea parte de ceremonia de absolvire, la fel sunt și cei de la facultate care urmează sa dea piept cu viața și nu dramatizează atâta. Timpul pierdut pe care ar fi vrut sa-l petreacă împreuna poate sa fie recuperat, dacă își doresc asta cu adevărat, și după ce se termina pandemia. Gândiți-va ca in momentul asta mor oameni in toată lumea, economia o sa fie pusă la pământ și se preconizează ca virusul va deveni mai agresiv, iar voi faceți o telenovela din nimic. Acceptați ca sunt lucruri mult mai importante in viața, iar dacă faptul ca nu va avea loc ceremonia de absolvire vă conduce către depresie (pentru ca asta înțeleg din aceste texte dramatice), eu zic ca e destul de grav.

Geno ·

Draga Anonim , sunt sora unui profesor, care este dirigintele unei clase a -XII-a si in acelasi timp parinte si educator de acasa pentru fetita lui de 9 ani,matusa unei adolescente care finalizeaza gimnaziul,matusica unei printese care se pregateste sa intre pe bancile scolii,colega unor parinti cu copilasi ,care trebuiau sa isi petreaca inca cateva luni cu colegii la gradinita,pentru ca de la toamna vor merge in clasele pregatitoare,vecina unui tanar care tocmai in acest an trebuia sa termine Facultatea de Medicina,alaturi de blocul meu, intr-o casa frumoasa, ingrijita, sta o familie minunata, pe care nu am vazut-o deloc de doua luni si ieri am aflat ca parintii au contactat amandoi virusul de la o ruda bolnava.Ca simplu ascultator,am trait pe rand emotiile fiecaruia dintre ei.Sa iti spun franturi din raspunsurile primite ,la banala intrebare "Ce mai faceti,cum sunteti?":....ma chinui cu platforma online, trebuie sa imi pun copii(cei mari de clasa a-XII-a),in legatura cu profesorii....undeva pe fundal, o voce,Tati, sunt obosita,mi-e foame,nu vreau teme.....Cosmina,vrea sa fie prima,si-a sunat diriginta ca colegii dorm pana la amiaza,ea vrea sa faca pregatire,dar acum plange ca nu o sa se mai intalneasca cu ei,ii era dor si vroia sa-i vada ,asta mica, doarme langa mine ,a apucat-o brusc somnul cand ne-am apucat de scris.....vai se cearta toata ziua,Raul se pregateste pentru examene,nu prea are chef....Ale incepe sa planga cand ii spun ca merg s-o iau acasa,ea care era dependenta de mine,acum ar vrea sa se joace cu copii.....ce sa faca ,s-a dus voluntar ,face si practica in spital, sta izolat,isi comanda mancare, nu iese nicaieri....vad copii si tatal fugind prin gradina....alo, mama,mi-e tare dor de tine, dar nu pot sa vin acasa....toti suntem foarte buni, pentru aceste vremuri, toti traim anumite emotii, toti facem sacrificii dragul meu anonim,fata de ceea ce faceam in mod normal zi de zi, acum trebuie sa parcurgem acest drum, din prisma evolutiei unui virus ,de la distanta si sa ajungem la capat.Sa fim optimisti ,viata merge mai departe!!!

anonjm ·

Nu e asa intotdeauna. Pentru mine liceul a fost o puscarie continua, diferentele financiare distrugandu ma in clasa a 9a a 10 a, pana m am obosnuit cu mediul toxic, cu neputinta de ma integra intr o clasa "controlata de golani" si neputinta dirigintelui de a face linkste si curat. Ce am facht ca sa ma integrez, am devenit si eu unul dintre ei, am sfidat toate regulile, diar de dragul de a nu mai fi considerat ala cuminte. Ma bucur ca intreaga panarama s a terminat, mai mult ma bucur ca pana la urma s-a inteles si in clasa mea ca buna purtare este mai importanta ca golaneala. Fireste asta nu se intampla la un liceu de 9-10 dar nu toti suntem acolo. Se intampla la unul de 7 50- 8.

Simona Ciobanu ·

Situația stă astfel, din motive independente de noi. Cei ce vor să sărbătoarească ceva, nu doar din motiv de tradiție, găsesc soluții. Cei ce sunt obișnuiți să se focalizeze pe ”minusuri” și pe ”lacrimi”, vor găsi întotdeauna un motiv să o facă. Nu îmi pare așa de grav să nu ai parte de banchetde absolvire în condițiile date, pe cât de grozav e să fii sănătos și în viață și să fi învățat ceva bun despre tine însuți, despre ceilalți, din aceast experiență.

Cristea ·

Buna ziua , salutare sunt opiniile dv. HAIDETI SA REFLECTAM MAI MULT CUM SA GESTIONAM SITUATIILE DE CRIZA, SA TRECEM SI ACEST TEST, VORMAI URMA INCERCARI ALE VIETII, ASA CUM ISTORIA NE- A DEMONSTRAT- O PT. PARINTII, BUNICII SI STRAMOSII NOSTRI. INTOTDEAUNA MA GANDESC LA ORBUL CARE NU A VAZUT, LA CEL CARE NU POATE ALERGA SI.....IMI SPUN, MULTUMESC DOAMNE...E TRIST , LASA URME ,DAR VOR VENI SI ALTE MOMENTE DE FESTIVITATE. EU IMI AMINTESC CU LACRIMI ASCUNSE CA NU AM PUTUT MERGE LA ANUMITE EVENIMENTE...IMI LIPSEAU MULTE, SI NICI PSIHOLOGI , NICI PARINTI CARE SA MA SPRIJINE, DAR....AM AVUT BUNICI CARE AU INVESTIT PT. MINE, IUBIREA DE APROAPELE MEU, PUTEREA DE AMARIDICA, VIATA SA- MI FIE O SCOALA CONTINUA, ...IARATOTPUTERNICUL SA FIE IN RUGACIUNILE MELE. HAIDETI , CU TOTII SA VORBIM MAI PUTIN SI SA FAPTELE SA VORBEASCA.SA FIM CU NADEJDE, SA NE SALVAM PRIN DREPTATE SI ADEVAR, SA AVEM PRINCIPII SANATOASE IN FAMILII, SA STIM CA NICI PT. TINERI, NICI PT. COPII NU ORICE ESTE SANATOS, CHIAR DACA E O LIBERTATE IN TOATE. VA DORESC SANATATE SI INCERCARI TRECUTE CU RATIUNE!

Marius ·

Pe bune? Aveți un tupeu maxim doamna profesoara. Apăreți după 2 luni de stat acasă pe salarii complete să dați lecții unor părinți care poate au ajuns șomeri? Să vă fie rușine . Nu cumva vreți măriri salariale? Hai sictir că și voi aveți o foarte mare vina pentru colapsul din învățământul românesc.

Andreea ·

Așa este și băiețelul meu. Ma tot întreabă de serbare...

Anonim ·

De ce e răutăcioasă daca spune adevărul? Are tot dreptul sa isi exprime opinia, Daca dumneavoastra va simțit ofensata de adevar atunci pot spune ca dumneavoastra sunteti cea răutăcioasă Sunt elev in clasa a XII a si tot ce a spus Gabriela e adevarat

Bucur Roxana ·

Foarte adevărat! Fiul meu este clasa a VIII-a și e posibil sa nu aibă parte nici măcar de banchet, de festivitatea de încheiere nici nu se pune problema:(( La mine la școală elevii predau în mod ceremenios o cheie către colegii lor mai mici, iar în clase au loc mici petreceri de final. Anul acesta nici vorba, iar în sufletul lor rămâne un mic gol!

Daniela Badea ·

Da, doamnelor si domnilor, ne gandim si noi, profesorii, la copiii dvs. care dupa 4 ani sau chiar 8 ani impreuna, sunt un pic si copiii nostri...Suntem intr-o situatie fara precedent in invatamantul romanesc , dar trebuie sa-i facem fata! Si eu sunt trista, la final de cariera, dupa 43 de ani de invatamant, raman cu un gust amar...

OVIDIU Pecican ·

Gabriela, ești o răutăcioasă! Chiar dacă ai menționat în paranteză că " nu generalizez", tot răutăcioasă te consider. Eu am citit textul (nu al tău) cu lacrimi în ochi pentru că l-am perceput din două perspective diferite. Am un băiețel de clasa a VIII-a pentru care nu va mai suna ultimul clopoțel gimnazial și da, sunt și profesor și mă atașez, de peste 20 de ani, de fiecare generație și am un nod în gât atunci când ei părăsesc coridoarele școlii. Dar, tu, Gabriela, rămâi o răutăcioasă!

Comentariile pot apărea imediat. Mesajele semnalate de filtru sunt verificate de redacție.