Un localnic de 81 de ani, din Grăniceri, unde sâmbătă s-a redeschis vama, după 69 de ani, povestește cum trecerea pe vremuri în țara vecină.
Familia lui Petru Gros avea pământuri pe teritoriul vecin și însoțit de mama lui, mergeau la munca câmpului. Asta se întâmpla prin anul 1943. Din păcate în anul 1948, rușii au închis această frontieră, singurul mod de a trece dincolo pentru a-și vizita „rudeniile„ așa cum le numește Petru Gros, era Permisul de Mic Trafic, dat de comuniști doar celor ce locuiau în localitățile de frontieră.
„Prima oară am trecut granița la vârsta de opt ani. A tebuit ca mama mea să-mi facă fotografie ca să pot merge însoțitor lângă ea. Mergeam cu căruța cu doi cai, cu plug, cu grapă cu toate uneltele câmpului, nu era prea mare câștigul dar trebuia să mergem dincolo să lucrăm pământul că era moștenire de la bunicii mei” a povestit Petru Grosu. Acesta mai spune că mama lui îi umplea buzunarele cu ouă pentru a le da la unguri pe diferite produse. „Nu era voie să treci cu ouă, însă le ascundeam. Pe mine fiind copil nu mă căuta nimeni”, mai spune Petru.
Când a participat, sămbătă, la redeschiderea frontierei, Petru Gros, a spus că a simțit o bucurie imensă. „Pentru mine personal redeschiderea acestui punct de frontieră înseamnă enorm. Am ajuns la vârsta de 81 de ani și pot din nou să trec liber granița și să-mi vizitez „rudeniile” de la Kityhasz, lucru care nu l-am mai putut face din anul 1948, de când rușii au închis granița. An neamuri și la Gyula și mă bucur foarte mult că le pot eu vizita și mă pot și ele vizita pe mine, fără să mai fie nevoite să facă un ocol pe la Vărșand”, a mai spus Petru Grosu.
