Aflată de o săptămână sub efectul loviturilor teroriştilor din organizaţia Daesh (ISIS), Europa Occidentală pare să fi pierdut complet din vedere evoluţiile tot mai îngrijorătoare care au loc în partea orientală a continentului.
De peste două săptămâni, este într-o continuă creştere intensitatea confruntărilor dintre teroriştii din organizaţiile ”Republica Populară Doneţk” şi ”Republica Populară Lugansk”, pe de o parte, şi trupele ucrainene, pe de altă parte. Practic, în ultimele zile am fost martori la reînceperea unor campanii masive de bombardament, cu zeci de reprize pe zi, şi la confruntări armate între grupuri de diversiune şi cercetare ale teroriştilor şi forţele ucrainene. Aproape în fiecare zi s-au înregistrat pierderi umane, morţi şi răniţi. Teroriştii au readus artileria grea în apropierea liniei frontului, încălcând prevederile înţelegerilor de la Minsk. Acordul de încetare a focului este violat sistematic, încât se poate spune că astăzi el a ajuns complet ineficient şi depăşit.
Unii vor spune că trebuie negociate alte acorduri, alte înţelegeri, însă eu consider că orice acord de încetare a focului negociat cu teroriştii din ”DNR” şi ”LNR” şi girat de Rusia, va avea soarta celui de acum, care se numeşte ”Minsk 2”, deoarece prima înţelegere, ”Minsk 1”, fusese încălcată într-un mod similar la începutul anului 2015. Acum, să încercăm să înţelegem de ce se întâmplă asta acum, de ce în acest mod şi ce va urma. Intervenţia militară a Rusiei în Siria nu a fost privită cu ochi buni de către SUA şi alte puteri occidentale atunci când a început, în urmă cu peste o lună. Limitându-se doar la raiduri aeriene şi câteva bombardamente de pe nave de război, ruşii au vrut să demonstreze întregii lumi că pot acţiona cu forţă, în mod independent, şi că reprezintă o entitate care nu mai poate fi ignorată de nimeni. În acelaşi registru se înscrie şi decizia de a utiliza bombardierele strategice ruseşti (care n-au mai fost folosite până acum în războaie). Problema Rusiei este, însă, că la fel ca de atâtea ori în toată istoria ei, spune una şi face alta. Rusia spune că bombardează obiectivele ”Statului Islamic”, când în realitate ea atacă preponderent grupările insurgente siriene care luptă împotriva forţelor guvernamentale conduse de Bashar Al-Assad. Atacuri teroriste precum cel produs în avionul rusesc din Egipt care s-a prăbuşit în peninsula Sinai, precum şi atentatele de la Paris şi cele câteva ameninţări ulterioare din Franţa şi Germania, au instaurat un climat de panică nu doar pentru populaţia statelor Europei Occidentale, ci şi pentru mulţi dintre liderii acestor state. Aceştia încep să se adreseze la Moscova pentru ajutor împotriva ISIS şi a altor terorişti, iar Moscova îşi joacă abil cartea, dorind să obţină ceva în schimbul asistenţei militare oferite unei Europe apusene care se arată incapabile de a se apăra, din punct de vedere militar, de una singură.
Ce ar putea dori Putin? Să-i fie dată mână liberă în Ucraina şi Republica Moldova (în sensul de a nu mai fi blamat şi exclus de liderii comunităţii internaţionale, iar Vestul să nu-i mai ajute pe ucraineni) şi să fie ridicate sancţiunile impuse anul trecut împotriva Federaţiei Ruse. Având în vedere experienţa anterioară a Vestului de a cădea la înţelegeri cu tot felul de dictatori, în cadrul cărora erau scoase la mezat naţiuni întregi (Munchen 1938, Yalta 1945), nu o să mă mir dacă şi de această dată Rusia şi Occidentul, în special Germania, vor conveni să se ajute reciproc. Asta înseamnă că Ucraina şi Republica Moldova vor cădea din nou la mijloc într-o luptă a greilor acestei lumi. Din moment ce teroriştii pro-ruşi au căpătat tot mai mult curaj şi se pregătesc pentru o ofensivă de amploare care va avea loc în curând, după cum afirmă Kievul, iar Rusia trimite din nou convoaie ”umanitare” de camioane de mare tonaj în Donbass, poate că detaliile au fost deja negociate şi înţelegerea de principiu a fost deja agreată de părţi. Iar Rusia îşi permite acum să acţioneze din nou în acest mod împotriva Kievului deoarece i s-a dat undă verde din Occident.
Foarte curând vom observa că aşa cum astăzi nu mai vorbeşte nimeni despre Crimeea, anexată cu încălcarea tuturor legilor internaţionale, nu se va mai vorbi nici despre Donbass. Semne ale unui asemenea pact am putut observa şi atunci când preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, prieten personal al lui Vladimir Putin, a îndemnat la înţelegere cu ruşii, din cuvintele sale putându-se desprinde că în această înţelegere şi Vestul va trebui să cedeze ceva. Dar la urma urmei ce contează soarta ucrainenilor sau a moldovenilor, ce contează câţiva morţi în estul Ucrainei, când pe tapet e pusă lichidarea terorismului care ameninţă lumea civilizată? Însă occidentalii ar putea avea o surpriză: după ce-şi restabileşte controlul total asupra Ucrainei, Putin continuă să-l susţină pe Assad, însă invocă motive ”interne” de a se retrage din lupta anti-ISIS. Până la urmă, pe cine vrea ISIS să distrugă întâi? Occidentul, aşa cum îl ştim astăzi. Cât de avantajos pentru Putin, nu? De ce, atunci, nu i-ar lăsa Putin pe teroriştii fundamentalişti islamici să destabilizeze Europa de Vest? Ca apoi, printr-o activizare a tuturor agenţilor de influenţă ruşi infiltraţi în Europa, să se realizeze ceva similar cu visul lui Aleksandr Dughin: ocuparea Europei de către Rusia. Nu militar, evident. Ci psihologic şi geopolitic, prin distrugerea sau incapacitarea NATO, care să devină o structură moartă.
Până la urmă… nu aşa s-a comportat şi Hitler cu statele cu care colaborase în 1938 pentru divizarea Cehoslovaciei? Polonia, de exemplu. Între timp, în estul Ucrainei vor continua să moară oameni. Pentru că aşa-i convine lui Putin. Oamenii vor muri acolo până când va veni timpul să se acţioneze conform înţelegerii, adică să se stabilească dominaţia şi asupra Kievului, nu doar asupra Doneţkului. Poate, şi asupra Chişinăului. Suntem pregătiţi să fim din nou monedă de schimb?
sursa adevarul.ro