România a semnat un acord cu Ucraina prin care deschide ușa stocării gazelor noastre în depozitele ucrainene. Ceea ce puțini știu e că Kievul bătea la această ușă de cel puțin opt ani — și că o scrisoare oficială trimisă unui ministru român în 2018 a rămas fără răspuns.
Ce s-a semnat și de ce contează
Pe 12 martie, la București, președintele Nicușor Dan și omologul său ucrainean Volodimir Zelenski au pus semnătura pe un acord cadru de cooperare energetică. Documentul e cuprinzător — include suport tehnic pentru drone, dar clauza care a aprins dezbaterea publică e una singură: România și Ucraina vor explora împreună posibilitatea de a stoca gaze românești în depozitele subterane ucrainene.
Gazele vizate sunt cele care vin prin Coridorul Vertical — ruta care aduce gaz din sudul Europei spre nord — și cele care vor ieși din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră. Deocamdată, cantitățile concrete sunt la stadiul de analiză. Nimeni nu a pus cifre pe masă.
Ucraina bătea la această ușă din 2018
Expertul în energie Cosmin Păcuraru spune că a văzut cu ochii lui, în 2018, scrisoarea prin care Ucraina cerea României exact același lucru. Era pe vremea lui Petro Poroșenko la putere la Kiev. Ministerul Energiei ucrainean trimisese o cerere oficială omologului român, pe atunci condus de Virgil Popescu. Răspunsul? Nu a venit niciodată.
De ce ar stoca România gaze în Ucraina?
La prima vedere, ideea poate părea contraintuitivă — să depozitezi resurse strategice într-o țară aflată în război de patru ani. Dar logica energetică e mai complicată de atât. Ucraina are unele dintre cele mai mari depozite subterane de gaze din Europa, construite în perioada sovietică, cu capacități imense și infrastructură deja pusă la punct.
Pentru România, care extrage gaz din Marea Neagră prin Neptun Deep, problema nu e extracția — e stocarea și distribuția. Dacă producția depășește consumul intern, ai nevoie de undeva să pui surplusul. Iar depozitele ucrainene, conectate la Coridorul Vertical, ar putea fi soluția practică.
Întrebările la care nu s-a răspuns încă
Analistul economic Adrian Negrescu ridică o problemă legitimă: cine răspunde public pentru efectele acestui acord? Acordul a fost semnat de președinte, dar implicațiile practice — cantități, prețuri, condiții de acces în caz de escaladare a conflictului — sunt în curtea Ministerului Energiei. Mai mult, Negrescu pune în legătură acordul energetic cu OUG pe carburanți adoptată pe 26 martie, care pune în mâna unui ministru decizia privind exporturile de petrol.
Ce spune exact acordul semnat la București
Documentul semnat pe 12 martie prevede că România și Ucraina se angajează să exploreze posibilitatea de a utiliza instalațiile subterane de stocare a gazelor din Ucraina pentru gazele provenite prin Coridorul Vertical de Gaze, precum și pentru gazele din producția viitoare din Marea Neagră — în cadrul proiectului Neptun Deep. Acordul precizează că stocarea va acoperi atât nevoile Ucrainei, cât și va asigura depozitarea în siguranță a gazelor românești. Pe lângă energie, documentul mai cuprinde și un capitol de cooperare tehnică privind fabricarea de drone, prin care Ucraina oferă suport tehnic României.
Cine ar putea depozita efectiv gazul
La doar cinci zile după semnarea acordului au apărut primele informații despre compania ucraineană care ar putea fi implicată în stocarea gazelor românești. Identitatea și capacitățile acesteia nu au fost confirmate oficial, dar apariția acestor detalii atât de rapid după semnare sugerează că negocierile tehnice erau mult mai avansate decât s-a comunicat public.
De ce ar stoca România gaze în Ucraina?
La prima vedere, ideea poate părea contraintuitivă — să depozitezi resurse strategice într-o țară aflată în război de patru ani. Dar logica energetică e mai complicată de atât. Ucraina are unele dintre cele mai mari depozite subterane de gaze din Europa, construite în perioada sovietică, cu capacități imense și infrastructură deja pusă la punct.
Pentru România, care extrage gaz din Marea Neagră prin Neptun Deep, problema nu e extracția — e stocarea și distribuția. Dacă producția depășește consumul intern, ai nevoie de undeva să pui surplusul. Iar depozitele ucrainene, conectate la Coridorul Vertical, ar putea fi soluția practică.
Deocamdată, acordul rămâne un cadru — o intenție, nu o obligație concretă. Cantitățile, termenele și condițiile urmează să fie negociate. Dar faptul că Ucraina urmărește acest parteneriat de aproape un deceniu spune ceva despre cât de valoroasă consideră Kievul infrastructura energetică română — și despre cât de mult contează pentru ei accesul la gazele din Marea Neagră.
România a ales să răspundă acum. Rămâne de văzut dacă a ales și momentul potrivit.