Mândri.ro / arad / Timișoara / Timiș / Editoriale

Arad, Timișoara, suntem deja comasați. Mai lipsește trenul. Avioane avem deja.

Colaj ilustrativ: Aradul noaptea și Catedrala din Timișoara, alături de un tren și un avion.

Au fost aproape trei săptămâni în care Aradul a zburat. Nu deasupra unui cuib de cuci. Deasupra Vestului.

Pentru unii bănățeni n-a fost comod. Alt aeroport, un drum în plus, poate un transfer mai scump. Treizeci de minute în plus, un taxi scump, chit că ăia din Calea Aradului fac poate mai mult de la ei de acasă până pe aeroport decât au făcut de la ei de acasă până în Arad.

Orașele noastre sunt mai apropiate decât ne place uneori să recunoaștem.

Dar a funcționat. S-au descurcat și timișorenii, s-au descurcat și ai noștri.

Cât timp pista Timișoarei a fost închisă pentru lucrări, Aradul a preluat zboruri care deserveau aceiași oameni, aceleași firme și aceeași regiune. Acum, Timișoara își redeschide pista. Noi ar trebui să rămânem cu ceva mai mult decât amintirea unor avioane în plus.

Cu o idee, de exemplu.

Depindem unii de alții mai mult decât credem.

Imaginați-vă o urgență majoră. Atunci contează să ai aproape un aeroport care poate prelua operațiuni, oameni pregătiți și instituții care știu să colaboreze. Cele trei săptămâni au arătat utilitatea acestei vecinătăți. Ar merita să construim pe ea și în vremuri obișnuite.

Nu trebuie să vină un guvern să ne descopere unul lângă altul și să ne comaseze. În viața de zi cu zi, suntem deja comasați.

Timișorenii zboară de la Arad. Arădenii merg la muncă sau la facultate în Timișoara. Oamenii își caută locul de muncă, școala și oportunitățile dincolo de granița județului. Pentru ei, comasarea există deja.

Atunci de ce să nu avem un tren rapid între cele două orașe? Frecvent, previzibil, cu legături bune spre aeroporturi și spre locurile în care oamenii chiar au treabă.

Când spun rapid, mă gândesc la timpul câștigat în fiecare zi. La omul care poate accepta un loc de muncă fără să-și mute familia. La studentul care ajunge la cursuri. La cineva care trebuie să prindă un avion.

Timișorenii au universitățile. Nu ne convine nouă, arădenilor, dar mergem să facem facultatea în Timișoara. Și timișorenii au nevoie de școli de maeștri și de operatori. Astea le dăm noi. Practic suntem comasați. Problema nu cred că e aici. Problema cred că-i comasarea Vestului cu restul țării. Și aici e o problemă mare și gravă. Și de durată.

Cine decide, ce responsabilități rămân aici și cum se împart banii. Acolo este o discuție mare și dură. Merită purtată cu argumente și cu proiecte care funcționează.

Iar aeroportul ne-a oferit un exemplu.

P.S. Ai noștri s-au descurcat. Aradul a reușit să preia zboruri și să fie util unei regiuni întregi. Cred că totuși problema e altundeva. Tre' să vină cineva suficient de puternic, de important, să le dea de lucru. Că avem și noi avioane la Arad. Hai, pa!

Surse · Aeroportul Timișoara — finalizarea lucrărilor la pistă

Etichete · Călin Costea · aeroportul arad · aeroportul timisoara · arad · timisoara · transport feroviar

Imagine · Ilustrație

Comentarii

Fii primul care comentează.

Comentariile pot apărea imediat. Mesajele semnalate de filtru sunt verificate de redacție.