O privire retrospectivă asupra ultimilor ani ne arată că, deşi la conducerea sportului românesc se succed foste mari campioane, situaţia se deteriorează într-un ritm rapid, iar stoparea declinului nici măcar nu se întrevede. Anul trecut, pe 22 decembrie 2014, fosta campioană olimpică Gabriela Szabo, înregimentată de PSD şi unsă ministru al tineretului şi sporturilor, anunţa un buget record pentru 2015 – peste 500 de milioane de lei – şi promitea: „Vom vedea obiectivele împreună cu federaţiile şi ne vom concentra foarte tare pe federaţiile care vor intra în calificări în 2015. Ca în 2016 să avem un număr cât mai mare de sportivi calificaţi la Jocurile Olimpice. Este obiectivul nostru. Dacă în acest moment (n.r. – la sfârşitul lui 2014) avem 62 de medalii câştigate la disciplinele olimpice, ne dorim să se califice peste 100 de sportivi până la finalul anului 2015“.
„E pentru prima dată în istorie când ne confruntăm cu acest număr mic de sportivi“
La fix un an de la acel moment, Elisabeta Lipă, succesoarea Gabrielei la MTS, declară: „La ora actuală, sportul românesc are 30 de sportivi calificaţi pentru Jocurile Olimpice. Este, cred, pentru prima dată în istoria sportului românesc când ne confruntăm cu acest număr mic de sportivi. (…) Sperăm că anul viitor mai avem şanse la calificarea unor sportivi, după părerea mea, mai mult de 50-60 de sportivi nu avem cum să calificăm. Din cei 30 de sportivi care sunt la ora actuală, în pregătire, în jur de 16 sportivi sunt cu slabe şanse la medalii, dar sunt calificaţi“. Afirmaţiile au fost făcute sâmbătă, 12 decembrie 2015, într-un cadru cum nu se poate mai oficial: în faţa Comisiei de Buget-Finanţe din Parlament.
Estimările Elisabetei Lipă sunt confirmate şi întărite Alin Petrache, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. „Discuţiile pe care le-am avut cu reprezentanţii federaţiilor ne-au arătat că nu putem veni acasă de la Rio cu mai mult de 6-8 medalii şi că nu putem avea acolo mai mult de 50-60, poate 70 de sportivi. Sper totuşi ca la finalul calificărilor pentru Rio 2016 să ne bucurăm de cât mai mulţi sportivi participanţi, însă eu nu pot fi mulţumit nici dacă vom participa cu 150 de sportivi la Jocurile Olimpice“, a fost previziunea sumbră a lui Petrache vineri, la Gala Rugby-ului Românesc.
70%. Aceasta este, alăturând declaraţiile şefilor sportului românesc, distanţa dintre vorbe şi fapte în România. Pe 22 decembrie 2014, ministrul anunţă buget de 527 de milioane de lei şi promite 100 de sportivi calificaţi la Olimpiadă în anul care vine. Pe 12 decembrie 2015, următorul ministru face bilanţul şi descoperă că banii s-au cheltuit, dar de calificat, s-au calificat 30 de sportivi.
Cheltuieli-record cu infrastructura ca să vorbim tot la timpul viitor despre baza sportului
Gabriela Szabo s-a adaptat perfect la limbajul ;i obiceiurile de partid. FOTO: Mediafax
Să ne întoarcem, din nou, pentru câteva momente, în urmă cu un an. Pe 1 decembrie 2014, Gabriela Szabo răspunde la întrebarea reporterului de la www.voceatransilvaniei.ro despre ce a reuşit să schimbe de când a fost înscăunată ministru, în martie acelaşi an: „Cred că am putea să facem un interviu doar pe această temă. De când am venit ca ministru până în momentul acesta au trecut numai nouă luni, însă au fost nişte luni, aş spune, pline de rezultate. Am început o reformă la baza sportului, adică la Legea Sportului, am îmbunătăţit şi modificat normele financiare care au fost adoptate de Guvern în şedinţa din 26 noiembrie, am continuat programele pentru susţinerea sportului prin derularea Proiectului Pierre de Coubertin, dar, cel mai important, am dat drumul la investiţii pe zona de infrastructură sportivă: CSN Piatra Arsă, CSN Snagov, CSN Lia Manoliu. Demersurile sunt ample, atât la nivel strategic, cât şi pragmatic, aşa cum v-am menţionat anterior“.
Grandioasele proiecte implementate, despre care vorbea Gabriela Szabo de ziua naţională în 2014, sunt rezumate tot de Lipă acum, la sfârşit de 2015: „Problemele sportului românesc sunt mari, o ştim cu toţii, nu se mai face sport în şcoala primară, în gimnaziu, în universităţi“. După doi ani de „reforme la baza sportului“, „direcţii strategice“, „îmbunătăţiri de norme“, „programe de susţinere“, „investiţii în zona de infrastructură“ şi bugete-record cheltuite, ministrul care îi urmează pesedistei Gabriela Szabo spune sec că „baza trebuie creată prin cele 48 de cluburi sportive municipale pe care le are Ministerul Sportului în subordine, prin cele 60 de federaţii, prin cluburile sportive şcolare care aparţin Ministerului Educaţiei şi, odată cu începerea noului ciclu olimpic în 2017, să creştem pentru Olimpiada de la Tokyo“. Aşadar, după cheltuieli-record, „baza trebuie creată“, ceea ce indică, evident, o raportare la viitor. Adică, pe scurt, „urmează să se facă“ şi nu „s-a făcut“.
Ce rămâne: mândria cu sportivi pe care nu i-am ajutat cu nimic şi speranţa că ne ajută Dumnezeu
Simona Halep, una dintre speranţele la medalie a României la Rio, este o sportivă la a cărei ascensiune sistemul sportiv
din ţara noastră n-a avut nicio contribuţie
În interviul menţionat mai sus, Gabriela Szabo menţiona: „Întotdeauna ne dorim mai bine, niciodată nu suntem mulţumiţi de rezultate. Dar am încredere că anii următori rezultatele vor veni, în 2016 sau 2020, că pentru asta muncim astăzi. Mie nu mi-a plăcut niciodată sa dau nume de sportivi care au excelat. Toţi au excelat, cu plus sau minus. Dar categoric numele Simonei Halep este astăzi pe buzele tuturor, este un sportiv care a avut o evoluţie extraordinar de frumoasă şi de rapidă“. Aşadar, cea mai bună sportivă a României, cu care se mândreşte inclusiv ministrul, este o fată la ale cărei performanţe sistemul din ţară a avut contribuţie zero. Halep a ajuns numărul 2 în tenisul mondial exclusiv prin eforturile sale şi ale familiei, fără ca ministerul, instituţiile sportive sau România să o fi ajutat financiar sau în alt fel.
În final, după atâtea „demersuri ample, la nivel strategic şi pragmatic“, România rămâne, tradiţional, tot la mila Celui de Sus. Elisabeta Lipă: „Domnul prim-ministru a zis aşa: doamna Lipă, să dea Dumnezeu să câştige cât mai multe medalii (n.r. – la Olimpiadă), cu siguranţă că vom găsi bani să-i plătim“.
Să dea Domnul!