Relaţiile NATO – Rusia au continuat să se deterioreze în cursul anului 2015, tensiunile atingând cote maxime după doborârea unui bombardier rus de către Turcia, pe fondul disensiunilor generate de conflictele din Ucraina, din Siria, de sistemul antibalistic din România şi de extinderea Alianţei.
În pofida progreselor înregistrate prin aplicarea Acordului Minsk II, semnat în februarie, Occidentul continuă să acuze Rusia de alimentarea conflictului separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2014 şi soldat până acum cu circa 9.000 de morţi.
“Rusia continuă să ofere susţinere insurgenţilor din estul Ucrainei folosiţi ca intermediari”, acuza, la începutul lunii decembrie, generalul american Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa.
La rândul său, Moscova avertiza că misiunea Statelor Unite de antrenare a membrilor serviciilor de securitate ucrainene riscă să aibă consecinţe pentru situaţia din estul Ucrainei. Statele Unite antrenează membri ai serviciilor de securitate ucrainene începând din 2014.
Conflictul sirian
Tensiunile dintre Moscova şi Alianţa Nord-Atlantică s-au mutat, de câteva luni, în Siria, ţară care se confruntă de cinci ani cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic, bilanţul depăşind 250.000 de morţi.
În contextul în care Statele Unite şi aliaţi precum Franţa şi Marea Britanie cer înlăturarea Administraţiei de la Damasc, Rusia a intervenit militar, începând din octombrie, pentru a-i oferi susţinere preşedintelui Bashar al-Assad. Moscova susţine că atacă exclusiv poziţii ale organizaţiei teroriste Stat Islamic, dar NATO a denunţat bombardamente asupra forţelor opoziţiei, sprijinite de Occident.
În acest context, Siria a devenit practic un teren de luptă prin intermediari între NATO şi Rusia, pentru afirmarea influenţei strategice.
Tensiuni Rusia – Turcia
Intervenţia Rusiei în Siria a fost marcată de doborârea unui bombardier rus Suhoi Su-24 de către Turcia, pe 24 noiembrie, la frontiera siriano-turcă, unul dintre cele mai grave incidente produse în ultimele decenii între Alianţa Nord-Atlantică şi Moscova. Ankara susţine că avionul militar rus intrase câteva secunde în spaţiul aerian turc. Moscova a explicat că avionul nu a intrat deloc în spaţiul aerian turc, iar preşedintele rus, Vladimir Putin, a avertizat că incidentul va avea “consecinţe grave”. Ca reacţie, Moscova a trimis sisteme antiaeriene S-400 în Siria, avertizând că va doborî orice avion turc care ar intra ilegal în spaţiul sirian, şi a impus o serie de sancţiuni economice Turciei.
La rândul său, Alianţa Nord-Atlantică a trimis echipamente militare suplimentare pentru monitorizarea spaţiului aerian turc, dar a impus Ankarei proceduri mai stricte, pentru evitarea doborârii din nou a vreunui avion militar rus.
Instalaţiile antibalistice NATO din România
O altă sursă de tensiuni cu Rusia este planul NATO de instalare a unor elemente antibalistice în România şi Polonia. Rusia consideră că sistemele militare sunt îndreptate împotriva sa, deşi Alianţa Nord-Atlantică a dat asigurări că sunt vizate capacităţile balistice ale unor ţări precum Iranul.
Sistemul antirachetă de la Deveselu (judeţul Olt) a devenit funcţional în 18 decembrie, iar ministrul român de Externe, Lazăr Comănescu, şi oficiali NATO au evidenţiat componenta defensivă a acestuia.
Rusia a avertizat în mod repetat că elementele antirachetă de la Deveselu reprezintă încălcări ale Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF), cerând României şi Statelor Unite să conştientizeze “responsabilitatea” montării acestor sisteme şi să renunţe la plan cât nu era “prea târziu”.
După inaugurarea sistemului din România, Ministerul rus de Externe a transmis: “Am exprimat în mod repetat poziţia şi evaluările privind planul sistemului antirachetă al SUA şi am notat că proiectul intră în contradicţie cu măsurile de consolidare a securităţii şi stabilităţii internaţionale. Cu toate acestea, Statele Unite şi aliaţii continuă să lucreze la acest program destabilizator şi periculos, iar argumentele pe care le aduc devin tot mai puţin credibile. Pe 18 decembrie au fost finalizate lucrările de construcţie la Deveselu, în România. După fixarea şi testarea echipamentelor, baza va intra în fază de pregătire operaţională în prima jumătate a anului 2016. Instalaţii de lansare MK 41 (Aegis) sunt utilizate pentru acest sistem antirachetă. (…) Acest lucru ne permite să considerăm prezenţa lor o încălcare a prevederilor Tratatului INF de către Statele Unite”.
Pe fondul acuzaţiilor formulate de Rusia de nenumărate ori în ultimul an, Preşedinţia Statelor Unite a dat asigurări că sistemul american de apărare antirachetă care va fi amplasat în România nu încalcă Tratatul forţelor nucleare intermediare (INF).
Însă preşedintele rus, Vladimir Putin, nu s-a lăsat convins de argumentele NATO. Putin a avertizat că Rusia va consolida capacităţile nucleare strategice ca reacţie la sistemele antirachetă instalate de Statele Unite în Europa de Est, precizând că armata rusă a dezvoltat armament care poate distruge orice instalaţie antibalistică.
“Rusia va lua măsuri de retorsiune în sensul consolidării capacităţilor forţelor nucleare. De asemenea, vom dezvolta propriile sisteme antirachetă. Am spus de la început că vom dezvolta sisteme de atac pentru distrugerea oricăror instalaţii antibalistice”, declara Vladimir Putin pe 10 noiembrie. Potrivit liderului rus, pretextele conform cărora sistemele antirachetă din Europa de Est ar viza ameninţările balistice din partea Iranului şi Coreei de Nord ascund adevăratele intenţii ale Statelor Unite, de a dobândi superioritate militară. “Adevăratul scop este neutralizarea potenţialului nuclear al altor state, inclusiv al Rusiei şi al aliaţilor ei”, a subliniat Vladimir Putin.
Vladimir Putin a atras atenţia că extinderea sistemului antirachetă al Statelor Unite în Europa de Est reprezintă o ameninţare la adresa capacităţilor nucleare ruse, exprimând preocupare că infrastructura ofensivă a NATO se apropie de frontierele ruse şi evocând un scenariu “foarte periculos”.
Statele Unite şi NATO au explicat de mai multe ori că elementele antirachetă instalate în Europa nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, având rolul de a contracara ameninţări provenind din ţări care nu se conformează reglementărilor internaţionale, precum Iranul.
Extinderea NATO
La începutul lunii decembrie, miniştrii de Externe ai statelor NATO au invitat statul Muntenegru să devină al 29-lea membru al Alianţei Nord-Atlantice. Muntenegru va fi al treilea stat din Balcanii Occidentali care aderă la NATO, după Albania şi Croaţia.
Ca reacţie, Preşedinţia Rusiei a avertizat că extinderea Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic (NATO) va atrage măsuri de retorsiune din partea Moscovei. Ministerul rus de Externe a subliniat că admiterea statului Muntenegru în NATO riscă să destabilizeze sistemul de securitate euro-atlantic. “Decizia NATO de iniţiere a negocierilor pentru admiterea statului Muntenegru reprezintă un act cu valenţe de confruntare care riscă să destabilizeze sistemul de securitate euro-atlantic. O nouă serie de extindere a Alianţei Nord-Atlantice afectează în mod direct interesele Rusiei şi va atrage măsuri simetrice”, a transmis Ministerul rus de Externe.
Pe fondul nemulţumirii, Rusia a transmis că intenţionează să intensifice cooperarea cu Serbia, inclusiv în domeniul “securităţii europene”.
“Suntem pregătiţi să intensificăm şi să extindem cooperarea cu Serbia, inclusiv în domeniul economic şi în cel al securităţii europene”, a semnalat ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, după o întrevedere cu preşedintele Serbiei, Tomislav Nikolici. “Apreciem foarte mult contribuţia personală a dumneavoastră la eforturile de consolidare a parteneriatului între Rusia şi Serbia”, i-a transmis Serghei Lavrov lui Tomislav Nikolici.
Sursa: www.mediafax.ro