Astăzi apare, pentru prima dată, prim-ministrul domnul Bolojan Ilie cu un tabel despre dezechilibrele din administrația locală, generând un comparativ între România și media UE.
Cifrele sunt corecte, însă concluziile sunt doar parțial oneste.
Mesajul transmis românilor este, în esență:
Administrațiile locale din România sunt ineficiente, dependente de transferuri, incapabile să-și genereze venituri proprii și trăiesc din perfuzii bugetare și fonduri europene.
Sună tehnic, responsabil și reformist. Problema este că lipsește exact contextul care ar face aceste cifre inteligibile.
Mere cu pere: prima mare omisiune a domnului Bolojan Ilie
Tabelul compară România cu media UE la:
-
Venituri locale ca % din PIB
-
Venituri din taxe locale
-
Taxe pe proprietate
-
Ponderea transferurilor
-
Cheltuieli de personal
-
Investiții
Concluzia implicită a domnului Bolojan Ilie:
„Uitați ce prost stăm față de UE.”
Numai că această comparație este fundamental viciată din start.
România nu are aceeași bază economică ca UE.
România are:
-
PIB/locuitor mult sub media UE
-
Salarii mult sub media UE
-
Profituri mult sub media UE
-
Valoare a proprietăților mult sub media UE
-
Consum mult sub media UE
În aceste condiții, este matematic inevitabil ca:
-
Veniturile locale din taxe să fie mai mici
-
Taxele pe proprietate să fie mai mici
-
Veniturile proprii locale să fie mai mici
A reproșa României că are venituri locale de 0,74% din PIB față de 3,68% media UE, fără să spui că românii câștigă mult mai puțin decât media UE, este o formă elegantă de manipulare prin omisiune, specialitatea actualului ministru prim Bolojan!
Nu poți compara cât colectează primăriile din România cu cât colectează primăriile din Danemarca sau Olanda, atâta timp cât oamenii și firmele din Danemarca și Olanda câștigă de două-trei ori mai mult.
Este ca și cum ai certa un sat din Vaslui pentru că nu strânge impozite ca un cartier din München.
Nu este ineficiență administrativă. Este diferență brutală de bază economică.
Al doilea adevăr omis: România este săracă relativ la UE
Faptul că România are taxe locale mici nu este o anomalie birocratică.
Este o consecință directă a nivelului de dezvoltare economică.
Dacă ai:
-
Salarii mici
-
Firme fragile
-
Profituri mici
-
Proprietăți ieftine
Atunci ai automat:
-
Bază de impozitare mică
Poți crește taxele locale peste acest nivel?
Sigur. Tehnic, oricând, dacă te numești Bolojan Ilie.
Rezultatul?
-
Mai multe firme închise
-
Mai multă muncă la negru
-
Mai mult exod
-
Mai puține investiții private
Această legătură elementară dintre nivelul de venituri și capacitatea fiscală locală lipsește complet din mesajul public al ministrului.
România nu este o țară uniformă
Abia după ce înțelegi punctele de mai sus ajungi la partea cu adevărat incomodă pe care domnul Bolojan Ilie o „uită” intenționat:
România nu este o economie omogenă.
Există județe care sunt deja, economic vorbind, „mini-UE”:
-
Cluj
-
Timiș
-
Arad
-
Bihor
-
Hunedoara (Deva)
Aceste județe au:
-
PIB/locuitor mult peste media națională
-
Masă salarială mare
-
Firme multe și profitabile
-
Consum ridicat
-
Șomaj scăzut
În același timp, există regiuni întregi din sud și est care sunt încă prinse economic în anii ’90:
-
Nord-Estul
-
Sudul Olteniei
-
Părți mari din sudul Munteniei
Exemple clare:
-
Cluj: ~43.500 euro PIB/locuitor
-
Timiș: ~38.000 euro
-
Arad: ~26.200 euro
-
Bihor: ~23.300 euro
-
Hunedoara: ~22.700 euro
În timp ce:
-
Nord-Estul: ~17.700 euro
-
Vaslui: ~12.200 euro
-
Botoșani: ~13.000 euro
Diferențele sunt de 1,3x până la peste 3x.
Cu alte cuvinte, există județe „mini-UE” și județe care sunt încă în economia anilor ’90.
Elefantul din cameră: Vestul românesc produce mult și primește disproporționat puțin
Județele din Vest și câteva din NV și Centru:
-
Produc mult mai multă valoare economică
-
Generează masă salarială mare
-
Alimentează masiv bugetul central
Și totuși, bugetele lor locale nu primesc înapoi proporțional cu această contribuție.
De ce?
-
Sistemul fiscal românesc este construit explicit pe redistribuire.
Corolar: redistribuirea este politică oficială de stat
Legea spune limpede:
Din impozitul pe venit:
-
44% se întorc la localitatea unde se produce venitul
-
12% la bugetul județului
-
21% merg într-un fond de echilibrare
Apoi:
-
Sumele de echilibrare sunt distribuite către județe și UAT-uri cu capacitate financiară mică
-
În interiorul județelor, prioritate au localitățile sub media de încasări pe locuitor
Tradus fără jargon:
O parte din banii produși în Cluj, Timiș, Arad și Oradea este direcționată structural către județe și localități sărace.
Nu este o conspirație. Este politică fiscală oficială a statului român.
Problema nu este existența redistribuirii, ci că nimeni nu mai verifică serios dacă aceasta produce convergență reală sau doar întreține dependență.
Adevărul de 75% din postarea lui Bolojan
Postarea spune adevărul despre:
-
Dependența de transferuri
-
Slăbiciunea veniturilor proprii locale
-
Artificialitatea investițiilor locale
Ce omite Bolojan Ilie:
-
Nu spune că România este mult mai săracă decât media UE și că baza fiscală este structural mică
-
Nu spune că Vestul și câteva județe performante alimentează mecanismele de echilibrare
-
Nu spune că o bună parte din „ineficiența” bugetelor locale este rezultatul unui design fiscal centralizat și redistributiv
-
Nu spune că, fără convergență economică reală, această schemă va continua la infinit
Concluzie
Da, administrația locală din România are probleme reale.
Da, dependența de transferuri este nesănătoasă.
Da, veniturile proprii sunt prea mici.
Dar:
Nu poți explica onest aceste lucruri fără să vorbești despre sărăcia relativă a României și despre redistribuirea internă masivă de la Vest către restul țării.
Restul este o vrăjeală tehnocratică…
Costea Călin
Mandri Ca Suntem Arădeni