Sportul mondial şi-a pierdut un erou, iar fanii cărora viaţa le-a pus o talpă dură şi-au pierdut modelul care le transmitea forţă. Impresionanta lui poveste va rămâne însă… Legendarul rugbyst Jonah Lomu a murit în noaptea de marţi spre miercuri (ora 2:20, ora României), anunţă Fox Sports Australia, care citează presa din Noua Zeelandă. Ştirea a fost confirmată pentru 3 News de fostul medic al selecţionatei All Blacks, John Mayhew. Lomu, 63 de selecţii pentru naţionala ţării sale, avea 40 de ani.
Invitat special al Federaţiei Internaţionale de Rugby pe tot parcursul Cupei Mondiale, Jonah mai rămăsese împreună cu familia sa în Regatul Unit, la solicitările unor sponsori, şi după încheierea competiţiei. Omul-munte se întorsese acasă, în Auckland, doar cu o zi în urmă. “Pot confirma din partea familiei că Jonah a murit în această dimineaţă, în jurul orei 8 sau 9. Familia şi apropiaţii săi sunt devastaţi. Familia lui Jonah pe toată lumea să păstreze discreţia în aceste momente groaznice”, a declarat John Mayhew pentru 3 News. Mayhew este medicul selecţionatei All Blacks din perioada în care Lomu era jucător activ şi i-a devenit un prieten apopiat în perioda în care Lomu a suferit transplantul de rinichi. “E ceva total neaşteptat, abia ajunsese în ţară”, a continuat fostul doctor al reprezentativei de rugby.
Lomu, luni, la sosirea pe aeroportul din Auckland FOTO 3 NEWS (Noua Zeelandă)
PRIMUL STAR PLANETAR DIN RUGBY
Considerat primul star planetar din rugby, Jonah Lomu (1,96 m) a reuşit 37 de eseuri în 63 de selecţii, în perioada 1994 – 2002, şi a fost finalist al Cupei Mondiale din 1995. Lomu a fost introdus în Hall of Fame-ul Rugby-ului mondial în octombrie 2007. Numele său a fost pe buzele fanilor sportului începând din 1995, atunci când la doar 19 ani, omul-munte a avut un debut fabulous în rugby-ul mondial, în echipa Noii Zeelande. Puştiul necunoscut pasionaţilor sportului cu balonul oval a fost decisiv pentru calificarea All Blacks în finala Cupei Mondiale, în 1995.
19 ani şi 45 de zile. Jonah Lomu este cel mai tănăr jucător selecţionat în echipa All Blacks, acesta fiind convocat pentru un meci test cu Franţa în 1994, la France in Christchurch. Cu doar două selecţii în naţionala Noii Zeelande, Lomu a prins totuşi Cupa Mondială din 1995.
15 eseuri. Lomu e ste co-deţinător al recordului pentru cele mai multe eseuri înscrise la Cupa Mondială, alături de Bryan Habana
Lomu, pe vremea în care nici patru adversari nu reuşeau să-l anihileze
ÎN 2003 ERA SUPUS DIALIZEI DE TREI ORI PE ZI
Model pentru orice puşti din insula din mijlocul Oceanului Pacific, cariera lui Jonah Lomu suferea o mare lovitură în acelaşi an în care se prezenta pe marea scenă a rugby-ului. În 1995, medicii i-au pus un diagnostic dur – afecţiune cronică a rinichilor – sindrom nefrotic, cel mai des întâlnit la copii între 18 luni şi opt ani. Retenţie de fluide, umflarea ochilor, edeme ale mâinilor şi ale picioarelor, creşterea nivelului de colesterol – toate aceste simptome se aliniau pe orizontul devenit brusc sumbru pentru Jonah Lomu. În plus, o teamă teribilă de a nu ajunge la insuficienţă renală. În 2003, starea sa se deteriorase atât de rău, încât Lomu ajunsese să fie supus dializei de trei ori pe zi. Sub ameninţarea că ar putea rămâne imobilizat într-un scaun cu rotile, Lomu a fost supus unei intervenţii chirugicale de transplant, donator fiindu-i un prezentator radio, pe numele său Grant Kereama.
Operaţia l-a stors de vlagă, dar nu şi de voinţă. De la cei câţiva metri pe care cu greu îi putea străbate după operaţie, Lomu a strâns din dinţi, a sfidat logica şi predicţiile tuturor şi la capătul a doi ani de chinuri, a revenit pe teren într-unul dintre cele mai dure sporturi din lume. Cuvintele lui Lomu au impresionat: “Nu cu mult timp în urmă, abia puteam păşi. Pentru mine, marea bucurie este să pot călca din nou pe teren. Dacă fac asta, mă voi simţi excelent”, puncta Lomu.
Lomu a fost o perioadă lungă de timp imaginea Adidas
FINALUL CARIEREI ÎN SPORTUL CU BALONUL OVAL
A revenit, a înscris un eseu, dar s-a accidentat la umăr, o accidentare dură, care a necesitat operaţie. Chiar şi cu apariţii sporadice în echipe de eşalon doi, cu o accidentare la gleznă, dar cu evoluţii aplaudate de toţi analiştii, ştiinţa jocului şi felul în care Lomu îşi punea în valoare coechipierii, chiar dacă nu mai finaliza el singur cu puncte, l-a readus în 2007 în naţionala ţării sale. Pentru că nu a prins un contract în Super 14-le din Noua Zeelandă, visul Cupei Mondiale din 2007 s-a spulberat pentru Lomu, cel care deja acumulase câteva zeci de ore de experienţă pe banca tehnică. După o tentativă de revenire în rugby-ul galez, Lomu a luat decizia de a se retrage din rugby în a doua jumătate a lui 2007, apariţiile sale ulterioare limitându-se la meciuri demonstrative, caritabile.
Lomu mărturisea în interviuri că-şi doreşte să trăiască până la vârsta de 55 de ani, iar visul său cel mare era să-şi vădă copiii, Brayley (6 ani) şi Dhyreylle (5 ani), la vârsta majoratului.
Lomu departe de rugby? Niciodată!
“Când mă trezesc dimineaţa, cea mai mare bucurie e că după ce mă spăl pe ochi, îmi văd cei doi băieţi crescând lângă mine. Mă uit în oglindă şi îi zăresc zâmbind pe la spatele meu. Pentru un pacient cu transplant de rinichi ca mine… e tare greu să o iau în fiecare dimineaţă de la capăt, dar băieţii îmi transmit forţa pe care o aveam altădată. În urma intervenţiilor chirurgicale pe care le-am suferit eu nu credeam că voi mai putea deveni tată. Dar iată că băieţii mei sunt un miracol şi eu sunt un norocos pentru că îi am”.
Sursa: Pro Sport / Foto: Youtube