De 35 de ani, votul nostru a fost de prea multe ori un strigăt de disperare, nu un cântec de speranță.
Ne-am prezentat la urne ca să împiedicăm un rău și mai mare, nu ca să alegem un bine adevărat.
Am votat „împotriva cuiva” în loc să votăm „pentru ceva” – mereu cu gândul că măcar de data aceasta răul cel mai mic va fi suficient de bun.
Rezultatul? O țară rămasă în așteptare, o societate care își pierde răbdarea și milioane de cetățeni care simt că li s-a furat vocea chiar și atunci când au votat „corect”.
35 de ani de alegeri pierdute pentru noi
Am crezut că facem ce trebuie când l-am ales pe Ion Iliescu în 2000, doar ca să îl oprim pe Vadim Tudor.
La fel, în 2004, l-am susținut pe Traian Băsescu nu din iubire pentru politicile lui, ci din teama de un regim Năstase nedrept.
În 2014, am stat la cozi interminabile ca să-l votăm pe Klaus Iohannis, convinși că el e răul cel mai mic în fața lui Victor Ponta.
Și după toate aceste alegeri, ce am simțit? Că am pierdut din nou – noi, cetățenii simpli, am pierdut speranța într-o schimbare reală, în timp ce ei, aceeași politicieni rotiți la putere, au câștigat mereu puterea și privilegiile.
Cum să nu vrem o schimbare, după atâtea alegeri pierdute pentru noi și câștigate pentru ei?
Frustrarea noastră este reală și justificată. De trei decenii și jumătate ni se spune să fim „responsabili”, să votăm împotriva pericolului mai mare.
Însă responsabilitatea nu poate însemna să acceptăm la infinit o variantă de compromis.
Cu fiecare ciclu electoral în care ne-am mulțumit cu puțin, am amânat șansa unui viitor mai bun.
În tot acest timp, drumurile au rămas pline de gropi, spitalele au ars, tinerii au plecat pe capete în străinătate căutând oportunități, iar corupția a înflorit sub diferite guvernări.
Aceeași Mărie cu altă pălărie – fețele de pe afișe se schimbă, dar metehnele rămân.
Noi ne-am făcut datoria de cetățeni și totuși am rămas datori la capitolul speranță.
E timpul să rupem acest cerc vicios.
Curajul de a alege schimbarea
Schimbarea reală nu vine fără risc.
Da, când alegi ceva cu adevărat nou, îți asumi un risc – pentru că necunoscutul poate speria.
Însă oare nu e mai riscant să continuăm pe același drum bătut, care știm deja unde duce?
Avem nevoie de curajul de a ieși din logica „răului cel mai mic” și de a cere binele cel mai mare pe care îl merităm.
În loc să ne temem că am putea „strica” ceva votând altfel, ar trebui să ne temem că, dacă nu o facem, vom rămâne blocați în aceeași dezamăgire și peste alți 35 de ani.
Ne dorim cu toții:
• Să votăm cu speranță în suflet, nu cu frica de dezastru în minte.
• Să fim conduși de oameni integri și vizionari, nu de aceeași clică preocupată doar de putere.
• Ca votul nostru să aducă schimbări concrete în viața de zi cu zi, nu doar rotirea acelorași privilegiați.
• Să putem spune, după o rundă de alegeri, că am câștigat cu toții, nu doar „ei”.
Pentru a obține toate acestea, e nevoie de un vot pentru ceva în care credem, nu doar împotriva a ceva ce ne sperie.
E nevoie să dăm o șansă și unui altfel de viitor.
Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?
Schimbarea pe care o vrem acasă trebuie să se reflecte și în atitudinea noastră pe plan extern.
O Românie nouă, curajoasă, trebuie să stea la masa Europei cu demnitate, să își apere interesele și să își asume rolul de partener egal.
Europa nu e un tren în care ne-am urcat cu bilet de favoare – suntem acolo pentru că merităm și pentru că avem ceva de oferit.
Iar o Românie care își valorifică potențialul intern va contribui și mai mult la prosperitatea întregii Europe.
Apel la vot
Pe 18 mai, nu mai vrem să alegem între două fețe ale aceleiași dezamăgiri.
Vrem să alegem un drum nou.
Acest manifest este vocea tuturor celor care, de 35 de ani, au tot sperat și tot au fost dezamăgiți, dar care încă nu și-au pierdut de tot credința.
În numele nostru, al tuturor celor care refuzăm să mai fim păcăliți, fac acest apel: mergeți la vot!
Nu stați acasă, nu vă resemnați.
Votul este puterea noastră și al nostru este și viitorul acestei țări.
Să votăm cu inima și cu mintea deopotrivă, pentru schimbare profundă și pentru șansa unui viitor mai bun.
Să votăm pentru noi înșine, pentru copiii noștri, pentru o Românie de care să fim mândri.
De data aceasta, să nu mai votăm „răul cel mai mic”.
Să votăm pentru „binele cel mare” pe care îl merităm.
Calin Costea – Mândri Ca Suntem Arădeni