Triburile carpilor au fost atestate documentar şi arheologic pe teritoriul de astăzi al Moldovei, la est de Carpaţi, în special în secolele II şi III d Hr. Mai precis Ptolemeu, în Geographia, îi atestă în jurul anul 140 pe carpi în teritoriul dintre Siret şi Prut, cu toate că descoperirile arheologice au extins teritoriul ocupat de carpi până la Nistru. Tot geograful Ptolemeu arată că triburile carpilor se învecinau la sud cu zona de astăzi a Munteniei, ocupată temporar de sarmaţii roxolanii, în timp ce la nord se învecinau cu un alt trib dacic al costobocilor ce locuiau în zona Bucovinei de Nord de astăzi dar şi a unor părţi din Ucraina. La vest carpii stăpâneau până la arcul carpatic.
Triburile carpilor au fost deosebit de războinice. Carpii au invadat şi jefuit cu numeroase ocazii Imperiul Roman. Fie singuri, fie alături de goţii care, începând cu secolul al III- lea, au început să se aşeze printre ei. Războinicii carpi au supus sau au luat sub stăpânirea lor toate triburile dacice din est, formând o formidabilă confederaţie în colaborare cu goţii şi sarmaţii. ”Informaţiile oferite de izvoarele scrise lasă să se inţeleagă că, in prima jumătate a secolului III, carpii ocupau un loc de frunte între celelalte populaţii dacice libere din regiunile est-carpatice. Autoritatea lor este recunoscută, iar atacurile organizate impotriva Imperiului roman, la care îşi asociază uneori pe sarmaţi şi pe goţi, sunt de o forţă rar întîlnită, mai ales până în vremea lui Filip Arabul (244-249).”, scria Ion Ioniţă în lucrarea sa ”Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi”.
După cum preciza şi Mircea Eliade în ”De la Zalmoxe la Ghenghis Han”, la daci existau confrerii războinice, prin care tinerii erau iniţiaţi şi ajungeau să se indentifice, mai ales în timpul luptei, cu un prădător totemic. În cazul dacilor fiind vorba de lup. Astfel, conform părerii marelui istoric al religiilor, ar fi existat şi războinici lup, tineri iniţiaţi care își însuşeau furia şi sălbăticia, în luptă, a carnasierului luat ca animal totemic.
Descoperirile arheologice au arătat că romanii i-au îmbogăţit pe carpi. Împăraţii romani, pentru a evita atacurile devastatoare ale carpilor, le-au oferit sume importante de bani, sub forma unor stipendii. Arheologii au descoperit numeroase tezaure carpice, cu monede romane, fie din jaf, dar mai ales plătit de romani drept ”taxă de protecţie” (după cum o confirmă și sursele istorice – n.n.)