Interviul integral oferit de Regele Mihai lui John Florescu: ”Oamenii erau solidari. Comunismul i-a schimbat în rău”

  • mandri.ro
  • decembrie 15, 2017
  • 0

În interviu, ultimul rege al României vorbește despre copilăria sa, despre educația primită, despre relația cu părinții săi și cu mareșalul Ion Antonescu, despre cum a cunoscut-o pe soția sa, Regina Ana și despre traumele comunismului din societatea românească.

John Florescu: După cine ați fost numit, dacă îmi permiteți întrebarea.
Regele Mihai: Nu sunt prea sigur cine a hotarât sa mă numească Mihai. Poate a venit de la Mihai Viteazu sau nu. Mama mi-a spus mai târziu că se gândiseră să-mi zică Ferdinand, dar suna un pic ciudat și nu se potrivea cu celelalte nume din familie sau cam așa ceva.

John Florescu: Mi-ați povestit că tatăl dumneavoastră a organizat o școală specială pentru dumneavoastră cu elevi din toată țara.
Regele Mihai: Nu-mi amintesc exact data, trebuie să fi fost la sfârșitul lui 31, atunci a creat această școala specială pentru care i-am fost cu adevărat recunoscător. Pentru că ideea era ca să se strângă un număr de băieți, inițial am fost 12, din diferite categorii sociale. Aveam de la fiu de industriaș la fiu de țăran. Unul dintre ei era fiu de mecanic de locomotivă. Așa am putut să-mi fac o idee, ei venind din toate colțurile țării. Așa ca am putut să-mi fac o imagine despre ce simțeau, cum gândeau acești băieți. Între noi nu se faceau diferențe, nimeni nu era privilegiat. Deși eram diferit de ei, nu m-am folosit niciodată de asta. Eram la același nivel. Profesorii ne tratau pe toți la fel.

John Florescu: Despre calitățile mamei dumeavoastră vom vorbi mai târziu, dar ce puteți spune despre tatăl dumneavoastră, punctele sale tari sau slabe?
Regele Mihai: E o poveste lungă, dar neplacută. Mama e cea care mi-a dat putere. Când ai intre 6-10 ani nu prea poți înțelege tot ce se întâmplă. Dar ai un fel de instinct primar, daca îi poți spune așa. Simți că se întâmplă ceva, chiar dacă nu cunoști detaliile. După problemele și certurile între mama și tata, când el s-a întors nici măcar nu știam cine e. Știam despre el, dar nu-l cunoșteam. A fost un șoc, nu doar că un necunoscut îmi devenea tată, dar vedeam ca mama era nefericită.

John Florescu: Care a fost cel mai fericit moment din viață?
Regele Mihai: Cred că atunci când s-a întors mama, după plecarea lui tata. Pentru asa îi sunt cu adevărat recunoscător lui Antonescu, a rezolvat-o imediat.
John Florescu: Tatăl dumneavoastra a parasit România în ..
Regele Mihai: .. septembrie 1940.
John Florescu: L-ați mai văzut de atunci?
Regele Mihai: Nu
John Florescu: A călătorit prin toată lumea. Mexic…
Regele Mihai: A fost în Spania, Portugalia pe urmă în Mexic, Brazilia. A încercat în SUA, dar nu l-au primit. Apoi s-a întors în Portugalia.
John Florescu: Ați ținut legătura în acest timp?
Regele Mihai: Pentru mine… Își dorea cu disperare să mă duc să-l văd. Era neplăcut, pentru că ajungi la un punct în care trebuie să spui lucrurilor pe nume.

John Florescu: Relația cu Antonescu a fost complexă. Din 1940, ați început să colaborați, chiar dacă vă ținea izolat, ceea ce ne amintește despre ce ne spuneați despre tatăl dumneavoastră.
Regele Mihai: Era chiar un personaj. Deși era un foarte bun ofițer, era invidios pe oricine din jurul lui. Trebuia să fie primul. De aceeaa și-a spus ”Conducătorul”, adică lider, Fuhrer. Se purta foarte rece cu noi. Dacă ne gândim psihologic îl displăcea profund pe tata, din motive justificate, iar în mintea lui era așa cum zic francezii: ”cum e tatăl, așa și fiul”. Nu-și putea imagina că, probabil, aș putea fi diferit. Voia să mă trateze ca și cum eu aș fi urmat aceeași linie cu a tatălui meu. Nu am avut cu el o relație prea prietenoasă.

John Florescu: Ați ținut legătura cu familia regală britanică în acea perioadă?
Regele Mihai: Nu. De la sfârșitul lui 1940, nu a mai fost posibil.
John Florescu: Deci familiile regale europene, în acel moment…
Regele Mihai: Erau complet separate.
John Florescu: Nici măcar contacte neoficiale?
Regele Mihai: Nu.
John Florescu: V-ați simțit trădat? Ați spus că v-ați riscat viața pe 23 august, ați făcut un pariu uriaș. Dar dacă ne gândim, ați facut-o pentru a vă alia cu cineva care deja vânduse țara. Ce părere aveți de asta?

Regele Mihai: În toata perioada dintre 1944 și 1947 am fost foarte nefericiți. Nu pot spune că am fost foarte răniți, dar eram supărați și dezamăgiți, pentru că speram cu adevărat că SUA și Marea Britanie vor face ceva pentru a-i opri pe ruși. Iar cei de la misiunile americane și britanice de aici, cu care eram în contact, erau și ei disperați, pentru că vedeau ce se întâmplă.

John Florescu: La sfârșitul lui 1947 ați fost invitat la o nuntă importantă.
Regele Mihai: Regele George (al Marii Britanii) mi-a trimis o invitație, prin intermediul misiunii britanice, de a pariticipa la nunta prințesei Elisabeta.
John Florescu: Ați participat la nuntă în noiembrie 1947. Și ați avut parte de încă un eveniment fericit. V-ați întâlnit viitoarea soție?
Regele Mihai: O văzusem, cu câteva zile înainte, la hotelul Claridges, unde erau cazați. Atunci erau acolo mama mea, mama ei, regina Frederica (a Greciei). Tocmai sosisem din oraș cu viitorul meu cumnat. Eram îmbrăcat în uniformă. Am intrat în salon, unde era toți, împreună cu ea. Însă nici nu știam cine este. După aceea am vizitat Londra, am fost la filme, la muzee. Toate acestea împreună cu ea. Din una în alta am ajuns să ne placem. Apoi am participat la o petrecere la familia de Luxembourg. Într-un fel, acolo i-am cerut mâna. M-a refuzat. I s-a făcut frică. A acceptat mai târziu să mă însoțească la întoarcerea prin Elveția.

John Florescu: Mulți cred că ați părăsit țara cu…
Regele Mihai: Încă cred mulți că sunt milionar. Propaganda comunistă a spus că am plecat cu zeci de vagoane pline cu aur și bogății. Și asta a prins la unii.
John Florescu: Chiar în ziua de azi?
Regele Mihai: Mulți încep să-și dea seama că au fost minciuni. Dar încă te mai întâlnești cu unii care încă le cred.

John Florescu: Este ceva din vremurile de odinioară care vă lipsește azi?
Regele Mihai: Toate sunt altfel acum, chiar față de perioada de război. Ne simțeam în siguranță în țara noastră. Peste tot aveam oamenii noștri și ne simțeam ca acasă. Însă după 50 de comunism mentalitățile s-au schimbat. Unii încă își mai amintesc, alți acum descoperă. Încă avem oameni calzi aici. Însă oamenii au devenit fataliști. ”Lucrurile sunt așa cum sunt. Nu avem ce face.” Mentalitatea sovietică introdusă în capul oamenilor le-a răpit inițiativa. O poți constata peste tot, chiar și la sat. Nimeni nu repară nici un pod peste un șanț. Un primar mi-a zis că nu are bani să le repare. Nu te costă bani să pui o cărămidă la loc. Însă toți așteaptă un ordin. Asta s-a întâmplat, mai ales în timpul lui Ceaușescu. Toți așteptau să li se spună ce să facă. În anii 30, nu spun că lucrurile erau perfecte, nimic nu este perfect, oamenii erau mai fericiți, cât de cât bogați, vorbesc despre țărani, care nu știau ce înseamnă o bancă și își țineau banii sub saltea. Însă atunci îi aveau, iar acum nu. Acest sistem (n.r. comunist) a ruinat totul.

John Florescu: Credeți că Gorbaciov a fost un factor important în căderea comunismului?
Regele Mihai: Pentru mine a fost un mister de ce a făcut o schimbare atât de bruscă. A avut vreun raționament, a simțit ceva? E dificil de spus. Nu am avut contacte cu acești oameni. Erau dizidenți ruși.
John Florescu: Atunci cine credeți că a produs căderea comunismului: Gorbaciov, Papa, Reagan.
Regele Mihai: Într-un fel este foarte trist. Nu înteleg de ce, dar când toți acești oameni îngrozitori care conduceau atunci țara, Ceaușescu fiind capul lor, să fi fost conjunctura politică, ce a făcut fiecare, nu pot să-mi dau seama. Dar majoritatea națiunilor din vest nu înțelegeau ce se petrece aici. Sunt sigur însă că serviciile lor secrete cunoșteau realitatea. Dar atunci când încercam să le spun ceva, era apă de ploaie, nu auzeau nimic. Îmi spuneau că exagerez, că nu poate fi chiar așa de rău. De abia după ce Ceaușescu a început să dărâme biserici, și-au dat seama brusc că am dreptate. Dar în toți acei ani când am încercat în interviuri sau discuții private, puține au răzbătut. Dimpotrivă, mă sfătuiau să stau cuminte și să renunț.  Însă asta doare, pentru că încercam să țin aprinsă flacăra pentru România. Iar pe Ceaușescu l-au așteptat cu covorul roșu.

John Florescu: De ce credeți că România a tolerat atât de mult timp comunismul?
Regele Mihai: Nu cred că l-au acceptat. De fapt nu au avut de ales. Fiind latini, opresiunea era mai mare la noi față de țările slave, mai apropiate de ruși. Noi eram mai rebeli, mai indisciplinați. De aceea opresiunea a fost mai puternică la noi. Iar asta a făcut ca schimbarea din 89 să se facă cu o baie de sânge, lucru care nu s-a petrecut în alte țări. Asta pentru că ceilalți au putut să o rezolve altfel. Iar aici nu s-a putut. Și a explodat totul.

John Florescu: Considerați că în final Coroana a învins? Că multe dintre lucrurile pe care le-ați dorit s-au împlinit?
Regele Mihai: Cel puțin în ultimii ani, oamenii au început să-și dea seama de ce am făcut pentru ei. Dar este nevoie de timp după cei 50 de ani de influență sovietică. Dacă te gândești că dezvoltarea României se făcuse în multe generații. Carol I modernizase România în 48 de ani de domnie. Acești oameni au distrus totul într-o clipă. Orice sau oricine însemna ceva în țara asta au fost anihilate. Iar acum trebuie să pornim de la zero. La venirea lui, Carol I a găsit, totuși ceva aici. Existau politicieni, oameni care aveau simțământ patriotic. Toate acestea au fost șterse. Chiar dacă simți ceva pentru țara ta, totuși e greu să ai o imagine clară. Niciun alt sistem, nici chiar naziștii, nu au făcut așa ceva aici, poate în altă parte. Dar acești oameni din Rusia Sovietică au făcut lucruri înmiit mai rele. Iar lucrul care ne-a rănit cel mai mult a fost că Vestul nu a înțeles asta.

John Florescu: Distrugerea societății
Regele Mihai: Știau că e rău. Dar nu și cât de rău. Toți acești 50 de ani de insinuare. Felul în care se infiltrau până în sânul familiilor era peste nivelul de înțelegere al unora.

John Florescu: Câte generații credeți că trebuie să treacă pentru a se putea vindeca de asta?
Regele Mihai: Totul depinde de cei care vor urma. Lucrurile astea nu se fac bătând din palme. Acesta este un alt lucru pe care l-am observat. Asta nu înțeleg cei din Vest când vorbesc despre democrație. Democrație în sus și-n jos. De fapt aceasta este ținta unde vrem să ajungem. Statele Unite, comprativ cu alții, este o națiune tânără. Ei au reușit să construiască democrația în timp trecând prin război civil și altele. Europa nu era chiar o democrație în trecut, însă față de noi, a avut mai mult parte de aceasta. Noi am avut parte de invazii barbare, ultima fiind cea mai rea. Nu te poți aștepta ca țări care au avut parte de așa ceva, să treacă imediat la democrație. E imposibil.

John Florescu: Ați spus într-un discurs din 2003 că cel mai mare inamic al românilor este lipsa unității.
Regele Mihai: Sunt disensiuni, pentru că după toată această perioadă oamenii nu mai pot să se unească și să gândească împreună. Nu este neapărat un pericol, ci o dificultate pe care o avem, pentru că, mai demult, datorită educației, oamenii erau solidari. Sistemul însă i-a schimbat în rău. Acum, oamenii trec cu vederea lucruri care înainte ar fi fost inacceptabile. De aceea disensiunile, indisciplina, lipsa solidarității fac ca lucrurile să fie greu de făcut.

sursa stirileprotv.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *