„Nu trântiți ușa de la intrare!”, „Păstrați curățenia!”, „Nu mai fumați pe casa scărilor! De câte ori să vă spun?”
Așa începe scurt metrajul realizat de Mimi Sălăjan și Adelina Bulibașa, Libelula, film care își propune să spună povestea unui administrator de bloc din Arad. Cu o bună experiență în spate ca și artiști, însă la prima încercare a unui scurt-metraj, Mimi și Adelina ne împărtășesc puțin din procesul prin care s-a realizat producția filmului arădean Libelula, ajutându-ne să înțelegem ce implică munca lor.
MCSA: Spuneți-mi despre voi.
Mimi Sălăjan: Artist. Am început cu benzi desenate, producție muzicală iar acum fac filme.
Adelina Laura Bulibașa: 20 de ani, studentă la foto-video. Am activat acum câțiva ani în trupa de teatru din Arad „Amifran”.
MCSA: Spuneți-mi despre film. Cum v-a venit ideea?
Mimi & Adelina: S-a creat un grup de oameni ambițioși în Arad interesați de producția de film, ei având sau nu background în domeniu, din inițiativa celor de la organizația non-profit pe nume CitiZenit. Proiectul la care am luat și noi parte se numește „Atelier de film”. În cadrul atelierului fiecare și-a adunat o echipă mică de oameni și a realizat un scurt metraj. În total au fost realizate cinci filmulețe anul acesta.
Mimi: Momentan eu lucrez la un film de lung metraj cam de un an de zile care va fi gata cândva în toamna anului viitor, așa că nu îmi era peste mână să mă ocup și de un scurt metraj între timp.
MCSA: De unde ați avut inspirația pentru film?
Mimi: O mare parte a fost filmată în cartierul Alfa și la mine acasă, apoi Polivalentă, Podgoria etc. Au fost cadre în locații mai neobișnuite din Arad, am evitat oarecum să filmăm în centru exclusiv.
Adelina: De exemplu blocul acela care era plin de tricoloruri de sus până jos – era păcat să nu ne folosim de el.
MCSA: Scena în care apar lucrurile acelea multe este filmată la tine în apartament?
Mimi: Inițial a fost așa dar apoi am refăcut scena aceea, e făcută la Muzeul Consumatorului Comunist din Timișoara: un apartament transformat într-un muzeu, arată foarte bine și s-a potrivit de minune!
MCSA: Cine joacă în film?
Adelina: Mama mea și tatăl lui Mimi, pe lângă alți cunoscuți de-ai noștri: Vasile Leac, Florin Didilescu și Iulian Teleoacă.
Mimi: Avantajul la munca cu non-actori e că poți să lucrezi ușor cu ei. Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu non-actori deoarece pot apărea mai sinceri în fața camerei. Ceea ce căutam noi nu avea nevoie de actorie la nivel profesionist, un actor poate traduce diferit pe cadru față de un om de rând deci nu era nevoie de actorie.
Adelina: Trebuia să fie o chestie simplă și sinceră și să se potrivească pur și simplu cu textul. Așa că am preferat să contactăm oameni de rând.
MCSA: Au avut emoții ai voștri? Ei cu ce se ocupă?
Adelina: Mama mea da, puțin. Ea lucrează la o clinică de stomatologie, nu are nicio legătură cu latura artistică.
Mimi: Tatăl meu nu, a fost relaxat. El e stresat cu viața de zi cu zi, fiind pensionar. Am rămas surprins de cât de natural s-a comportat în fața camerei, adică a fost foarte sincer în rolul său. Mă gândeam ca va pune mai multe întrebari, că se va uita mai mult înspre cameră dar cumva a prins repede ideea, prea puțin i-am spus ce să facă.
MCSA: Stând pe lângă voi, nu știau oare deja cam despre ce e vorba și poate asta i-a făcut să fie atât de naturali?
Mimi: Nu cred, practic ai mei nu știau mai nimic, nu știau deloc cum va arăta. Înainte le-am dat textele ca să-și facă o idee dar chiar și așa nu cred că și-au închipuit cum va fi.
MCSA: Ați participat la altcineAction. Care a fost scopul filmului?
Adelina: Scopul a fost finalizarea cu succes a proiectului de la Atelierul de Film: realizarea unui scurt-metraj, nu neapărat pe teme sociale, ni s-a dat mână liberă la fiecare.
Mimi: Exact! Și pe urmă am auzit de concursul acesta și acum mai avem două festivale la care mai participăm cu filmul, unde am fost contactați: Ceau Cinema! din Timișoara și Independent Days din Karlsruhe, Germania. De aici încolo mai vedem pe unde îl vom „plimba”.
Adelina: Vom căuta diferite festivaluri sau concursuri unde s-ar putea încadra și vom încerca să participăm.
MCSA: Cum stați față de ceilalți participanți în concursul de pe site-ul celor de la altcineAction?
Mimi & Adelina: Nu ne-am uitat foarte atent cum stăm față de ceilalți, însă am vazut că au mai apărut filmulețe noi, destul de multe, selecția s-a terminat acum câteva zile. Se poate vota și se pot lăsa review-uri însă trebuie să îți creezi un cont înainte. Competititv nu ne-am uitat. Cele mai importante au fost experiența și expunerea. E prima oară cand participăm la un concurs.
MCSA: Care este premiul pentru filmul câștigător?
Mimi: Unul dintre premii, de exemplu, constă în ajutor pentru producția pentru următorul film. De exemplu, dacă ai nevoie de camere de închiriat, ei te ajută cu materiale sau închiriere de materiale.
Adelina: Da, niciunul dintre premii nu constă în bani efectiv, ci mai degrabă ajutor pentru următorul film sau pentru post-producție, precum și diferte vouchere.
MCSA: Care a fost feedbackul general până acum?
Mimi: Reacția foarte pozitivă, unanim pozitivă. Am observat și că lumea a dat foarte mult share pe Facebook.
Adelina: Eu l-am găsit chiar și pe o pagina în altă limbă care se intitula ceva de genul „România, dar diferită”. Nu ne așteptam, sincer. Însă, există unele festivale la care nu poți participa dacă este online. Oricum după concurs va fi dat jos. Ne gândim să ne facem o pagină de Facebook pentru el ca să îi putem urmări evoluția. Ah, și mi s-a propus să mai proiectăm filmul încă o dată în Arad. O proiecție deschisă oricărui tip de public, cu intrare liberă și posibil cu discuții după film.
MCSA: Cât timp v-a luat să lucrați la el?
Mimi: Textul a fost gata în octombrie… cam într-o săptămână jumatate, iar în 2 săptămâni tot restul. Dar am dormit puțin și după prima apariție la Teba, am refăcut 2 scene. Cea cu muzeul și încă una, cea cu restaurantul chinezesc. O problemă a fost lipsa de timp: am început producția târziu, am avut puțin timp la dispoziție. Am gândit-o minimal: coboram până jos, trăgeam niște cadre și fugeam să le editez – câștigam puțin avantaj ca timp.
MCSA: Cât de greu v-a fost să găsiți oamenii și recuzita?
Adelina: Păi ne-am folosit de ce am avut: părinți, apartamente proprii, zonele din jurul blocului, etc. Am improvizat destul de mult și mare parte am lucrat spontan.
MCSA: Cum o să revedem filmul dacă cei de la altcineAction îl dau jos?
Adelina: Filmul va fi cel mai probabil urcat de către noi înapoi online după ce își va face traseul pe la viitoare festivaluri, concursuri și proiecții la care va fi admis.
MCSA: Mimi, la ce film lucrezi?
Îi spune „Bodrog”. E un lung-metraj, un horror de mlaștină. Mai mult sugerat. Mai am elemente la care lucrez. Nu știu câte vor fi elemente fizice, însă vor fi câteva efecte speciale minime dar scurte. Nu va fi clasic deloc, va fi mai avant-garde. Va fi de fapt tot un mix între documentar și ficțiune. Puteți vedea un trailer pe contul meu de Vimeo.
MCSA: Cu cine lucrezi la Bodrog?
Mimi: La fel ca și în cazul scurt-metrajului, în special cu cunoscuți dar vor apărea și câțiva oameni ai locului. Voi merge din nou pe ideea de non-actori, nu cu foarte mult dialog, sunetul va fi preponderent.
MCSA: Cum se trăiește din film?
Mimi: De pe o zi pe alta momentan, în special în zona aceasta.
MCSA: Ce planuri de viitor aveți?
Mimi: Mi-aș dori să continui cu filmele, îmi place mult mai mult să lucrez într-o echipă decât pe cont propriu, dar de asemenea aș vrea să fac din pasiunea mea o formă constantă de venit. Am planuri mari dar mă focusez pe cele care sunt realizabile cât mai rapid.
Adelina: Eu vreau să termin facultatea, să-mi iau diploma de licență iar apoi să mă înscriu la Master la Cluj la Arte Performative și Film și cumva, încet-încet să mă întorc la prima mea dragoste, teatrul. Ca și producător sau o variantă cu o trupă independentă.
Filmul Libelula este activ online până la finalul lui ianuarie și îl puteți viziona aici.