Dascălii empatici reprezintă un sprijin major în succesul preșcolarilor și al școlarilor. Acesta este rezultatul unui studiu finlandez multi-universitar desfășurat pe o perioadă de 10 ani.
Profesorii empatici au rezultate mai bune cu elevii lor.
“First Steps”, studiul condus de trei universități finlandeze între anul 2006 și anul 2016, a confirmat că profesorii empatici, conectați la copii, sporesc motivația elevilor și dezvoltă abilitățile și aptitudinile școlare, cum ar fi cititul, scrisul și gândirea matematică. Și nu numai. Copiii au rezultate mult mai bune la toate disciplinele și la toate nivelurile de educație atunci când au în fața lor un dascăl empatic.
Ce înțeleg eu prin dascăl empatic? Prezent, deschis, pozitiv, binevoitor, cald, autentic, conectat la copii și la nevoile lor, nesuperior, care îi acceptă și îi ajută să facă pace cu dificultățile, temperamentul și emoțiile lor. După conectarea cu ei, totul este poezie! Educatorul, învățătorul, profesorul care relaționează, întâi, uman cu preșcolarii și școlarii reușește să le deschidă și apetitul pentru învățare. Dascălul empatic nu le predă copiilor, ci le stârnește curiozitatea, interesul și plăcerea de a explora și de a descoperi singuri.
Empatia, mai importantă decât instrumentele educaționale
Mai mult decât atât, studiul relevă faptul că această interecțiune cu elevii este un factor determinant în reușita lor școlară, mai important chiar decât instrumentele de predare în sine sau numărul copiilor într-o clasă. Este mai mult decât suficient ca un profesor să vină cu bucurie, deschidere, entuziasm, energia lui bună în fața elevilor și nu va avea nevoie de nenumărate materiale ajutător ca să-i învețe.
Empatia joacă un rol decisiv în încrederea copiilor în forțele proprii
Dacă la grădiniță sau școală adulții reușesc să ofere un mediu pozitiv de învățare, copiii se vor simți liberi și capabili de a-și găsi rolul și de a stabili obiective. Vor avea un comportament activ de învățare. Vor ști, încă de mici, spre ce să se îndrepte ca să-și croiască propriul drum. Pe de altă parte, un mediu stresant, în care copiii nu sunt văzuți și apreciați, fiecare cu unicitatea lui, cu emoțiile lui, cauzează comportamente pasive și chiar de evitare.
Potrivit lui Martti Siekkinen, lector senior în Educația Timpurie la Universitatea din Finlanda de Est, lider al grupului de cercetare UEF (University of Eastern Finland) din cadrul studiului “First Steps”, primii ani de școală reprezintă o perioadă critică, în cursul căreia copilul trebuie să aibă o relație sigură cu dascălul. Atitudinea empatică a profesorului nu protejează numai imaginea pe care o integrează elevul despre el însuși, ci și împotriva excluziunii sociale de către colegii lui.
Sursa: www.jurnaluluneimame.ro