Puţini au crezut în pasul lor şi în această strategie, dar timpul a demonstrat că a fost cartea câştigătoare şi o uşa deschisă spre un succes răsunător la nivelul drepturilor de transmisie TV pentru întreaga industrie sportivă la nivel global.
Din 1992, Sky şi-a păstrat monopolul până în 2007, timp în care a acoperit 15 sezoane şi aproximativ 1.284 de meciuri live.
În 2007, Setanta Sports întrerupe exclusivitatea şi reuşeşte să achiziţioneze 42 de meciuri/sezon pentru 3 sezoane, dar are probleme financiare şi nu reuşeşte să facă o plata de 30 de milioane de lire sterline către Premier League. În sezonul 2009-2010, contractul este preluat de ESPN.
În tot acest timp, Sky deţine difuzarea a 96 de meciuri. Vânzarea drepturilor se face prin împărţirea în şase pachete de meciuri.
Pentru perioada 2010-2013, ESPN rămâne cu un pachet de 23 de meciuri, iar Sky cu o diferenţa de 115 pe sezon. Începând cu august 2013, British Telecom achiziţionează 38 de meciuri pe sezon.
Pentru a vedea un singur meci din sezonul 2009-2010, un privitor plătea 2,54 euro, din momentul în care, în cumpărarea drepturilor, s-a interpus British Telecom. Preţul pentru un meci a crescut pentru un telespectator la 3,90 euro. Calculul a fost făcut la nivelul tuturor meciurilor transmise şi costul abonamentelor pentru deţinătoarele drepturilor pentru un telespectator.
Printre elementele esenţiale care au condus la creşterea sumelor de achiziţie a drepturilor a fost faptul că Premier League a reuşit să construiască o formulă prin care cluburile s-au obligat să investească în calitatea jucătorilor şi în cazul străinilor s-a impus o regulă legată de numărul de jocuri la nivelul echipei naţionale din care provine jucătorul.
Redistribuţia sumelor din drepturile TV asigură echipelor din Premier League sume mult mai importante decât participarea în cupele europene. Din acest motiv, de foarte multe ori se observă la nivelul de Europa League o lipsa de determinare a echipelor din Anglia. Cluburile urmăresc să folosească cel mai bun 11 în meciurile din Premier League, decât în competiţia continentală.
Mai mult, retransmisia drepturilor a evoluat o dată cu strategia cluburilor mari (Manchester United, Chelsea, Manchester City) de a atrage noi suporteri de pe toate continentele. Astfel, foarte multe vedete din Premier League şi-au făcut retragerea în Major League Soccer (SUA), iar o serie de meciuri au fost programate la ore de difuzare care să asigure publicului din Asia şansa să vadă meciurile în direct.
De semnalat un fapt interesant: pentru a nu afecta competiţia din punct de vedere al publicului la stadion, nu toate meciurile dintr-o etapă sunt transmise la televizor, mai mult, există un decalaj în transmisie tocmai de a păstra interesul crescut pentru fanii de pe stadioane.
Sursa Forbes.ro