Chestorul Adrian Bărăscu, şeful Oficiului pentru Protecţia Martorilor, a fost suspendat din funcţie după ce a fost reţinut de DNA. Ancheta procurorilor anticorupţie a scos la iveală lucruri revoltătoare. Ofiţerii care ar fi trebuit să-i protejeze pe martorii acoperiţi au ajuns să-i ameninţe pe aceştia. Persoane cu roluri-cheie în mari dosare ale parchetelor trăiau în condiţii mizere, cu frica permanentă că vor fi omorâţi.
Unul dintre martorii care au fost în programul de protecţie timp de cinci ani dezvăluie pentru libertatea.ro o parte dintre chinurile prin care a trecut. Acesta a ieşit din program în urmă cu doi ani, deşi cazul în care era folosit se află în desfăşurare şi vizează destructurarea unui grup infracţional deosebit de periculos din România. Anchetatorii se chinuie de mai bine de 10 ani să-i bage după gratii pe membrii grupului.
Martorul L.C. a fost băgat în programul de protecţie a martorilor în 2009. Ofiţerii de la Oficiu i-au dat o altă identitate şi s-au oferit să-l protejeze pentru ca acesta să poată depune mărturii absolut relevante în dosar, fără a deveni ţinta unei răzbunări. Lucrurile nu au stat nici pe departe aşa, după cum mărturiseşte bărbatul.
“Timp de cinci ani, cât am fost în program, nimeni nu s-a folosit de informaţiile mele, nu am fost audiat. Procurorul era minţit, cred, de către ofiţerii de la Oficiu, când se duceau probe la dosar, pentru că pe mine nu mă asculta nimeni. Dacă la început mi-a fost frică, după un an am început să trăiesc doar teroare!”, a povestit bărbatul.
L.C. a descoperit pe parcursul celor cinci ani, cât a fost mutat în cele mai obscure locuri pe care le-a văzut în viaţa lui, că oamenii care trebuiau să-l protejeze aveau să-i facă şi cele mai mari probleme.
“Când eram mutat, veneau câte 10-15 persoane (n.r. – ofiţeri). Ca în filme, unii erau poliţiştii buni, alţii, ăia răi. Doi îmi spuneau: stai liniştit, te caută ăştia, te mutăm iar. Eu patru ani nu am putut să zic nimic. La început ţineam legătura zilnic cu ei, dar după un timp, când îi sunam să mă plâng de condiţii, îmi spuneau că sun prea des. Îi deranjam. Dar eu nu aveam nici WC în curtea caselor unde eram cazat şi nici lumină. Dar ştiu că trebuia să primesc o chirie care se deconta cu 250 de euro. Banii ăştia rămâneau la ei, iar pe mine mă cazau în case bătrâneşti, în vârf de deal. Cum a fost combinaţia unui poliţist care m-a trimis în casa mătuşii lui”, continuă dezvăluirile martorul sub acoperire.
Şi-a dat seama că siguranţa lui atârnă de un fir de aţă sau de noroc mai bine zis, când unul dintre ofiţerii din cadrul Oficiului l-a ameninţat că-i va dezvălui identitatea.
“Deşi teoretic eram mereu supravegheat, cineva folosea tehnici pur mafiote de ameninţare şi găseam trandafiri roşii la uşă. Am stat doar închis în casă, mi-era frică să ies şi un ofiţer mi-a spus odată că, dacă nu-i dau 100.000 de euro, le va spune… (n.r. – membrilor grupului infracţional) unde mă ascund. Nu puteam să cred. Mi-a zis apoi că glumeşte. Dar am aflat de la altul că se pusese o recompensă de aceeaşi sumă pe capul meu şi un avocat din Timişioara era plătit ca să mă caute”, îşi aminteşte L.C.
Multe din acuzaţiile povestite de către bărbatul aflat în acest program au fost probate de către procurori şi mărturisite anchetatorilor de alte opt persoane cu acelaşi statut.
Sursa: www.stiripesurse.ro