Paul Ciuci, compozitor, chitarist şi vocalist al trupei Compact, este una dintre cele mai apreciate voci ale rock-ului românesc.
Artistul şi-a început cariera muzicală în anii ’70, alături de Aurel (Leluţ) Vasilescu, în trupa Telegraf, ulterior, printr-o succesiune de împrejurări fericite, pornind la drum alături de Costi Cămărăşan şi Teo Peter, în grupul muzical „Compact“, cu care au şi scris istorie. În interviul acordat „României libere“, rockerul Paul Ciuci a povestit despre întâlnirea cu muzica, despre emoţiile primelor concerte şi despre străina care avea să devină muza melodiei de neuitat, „Fata din vis“, dar şi despre ce a însemnat să fii rocker într-o perioadă represivă.
România liberă: La 9 ani aţi început să învăţaţi să cântaţi la chitara primită chiar de la mama dumneavoastră. Aţi ales acest instrument în mod special sau a fost doar o pură întâmplare (fericită)?
Paul Ciuci: Nu mi se pare nimic întâmplător, chiar dacă uneori aşa se prezintă evenimentele din viaţa mea. Chitara a fost un instrument care m-a fascinat de la început… asta înseamnă anul 1964, când am văzut pentru prima oară la Câmpia Turzii oraşul meu natal, trupa Los Paraguayos care avea mulţi chitarişti şi erau, ca apariţie scenică, foarte exotici. Mi-au plăcut mult de tot. Cred că acela a fost momentul care, în subconştientul meu, a „încolţit“ ideea de a cânta la acest instrument.
Apoi gheaţa s-a spart cu prima audiţie a The Beatles şi totul a devenit şi mai clar acasă la un prieten care a făcut rost de un disc single pe 45 de turaţii cu The Rolling Stones şi ştiu că acolo din cele două cântece, unul pe o faţă altul pe cealaltă faţă a discului, era Honky Tonk Women. Şi în ziua de azi mă înfior de emoţie când ascult această piesă. Intro-ul acela de tobe şi secvenţa aceea de chitară mă fascinează şi azi scrie romanialibera.ro