Cotidianul.ro scrie că: pentru mulţi dintre cititori, poate părea absurdă afirmaţia că „abuzul în serviciu” nu mai există ca infracţiune pedepsită de Codul Penal din 23 august 2016, iar mult hulita Ordonanţă PSD nu face altceva decît s-o reincrimineze, nicidecum s-o anuleze! Cu toate acestea, chiar aşa stau lucrurile, întrucît, potrivit Constituţiei României, acel articol referitor la „abuzul în serviciu” a fost dezincriminat tacit prin trecerea termenului de 45 de zile, în care Parlamentul sau Guvernul trebuiau să modifice Codul Penal!
Practic, mitingul de sute de mii de persoane care condamnă Ordonanţa PSD protestează pentru că Guvernul a reintrodus „abuzul în serviciu”, nu pentru că l-ar scoate! Nu ne vom pierde în comentarii, încercînd să prezentăm o documentare tehnică, menită se pună lucrurile în lumina lor reală.
Iată ce prevede art. 147, al. 1 din Constituţia României, referitor la obligaţia guvernului de a pune de acord prevederile neconstituţionale dintr-o lege în termen de 45 de zile:
Absolut aceleaşi precizări se regăsesc şi în Legea 47/1992 privind organizarea Curţii Constituţionale, la art. 31, al. 3:
Să recapitulăm: atît Constituţia, la art. 147, al. 1, cît şi Legea 47/1992, la art. 31, al. 3 prevăd că:
– dacă Parlamentul sau Guvernul nu modifică articolele declarate neconstituţionale dintr-o lege în termen de 45 de zile de la Decizia CCR, acestea îşi încetează efectele juridice, adică nu mai există!
– în interiorul acestor 45 de zile, articolele neconstituţionale sînt suspendate de drept!
Să urmărim acum cum s-a ajuns la Decizia Curţii Constituţionale a Românieiatunci cînd aceasta a fost sesizată în privinţa neconstituţionalităţii art. 297 din Codul Penal, referitor la infracţiunea de „abuz în serviciu”. Mai întîi, iată însă ce prevede acest articol 297 din Codul Penal:
Sesizarea CCR a fost făcută prin instanţele de judecată de un număr mare de inculpaţi, între care şi Bica Alina Mihaela, care – culmea ironiei! – este exact persoana care a redactat Noul Cod Penal în vremea ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu!
Luînd în dezbatere sesizarea privind art. 297 din Noul Cod Penal, referitor la abuzul în serviciu, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016, că acest articol este neconstituţional sau, mai corect, dacă nu va fi modificat prin introducerea sintagmei „îndeplineşte prin încălcarea legii” în loc de „îndeplineşte în mod defectuos”:
Conform legii, termenul de 45 de zile curge de la data publicării Deciziei CCR în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517 din 08.07.2016. Aşadar, timp de 45 de zile, adică pînă în ziua de 23 august 2016, efectele art. 297 din Codul Penal sînt suspendate, iar din 23 august 2016 întregul articol nu se mai aplică şi infracţiunea de „abuz în serviciu” nu mai există ca faptă penală dacă nu se modifică de către Parlament şi Guvern.
Acest lucru s-a şi întîmplat, astfel încît, potrivit art. 147, al. 1 din Constituţia României şi art. 31, al. 3 din Legea 47/1992, începînd cu data de 23 august 2016, infracţiunea de „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 din Codul Penal nu mai există!
Pentru cei care, surprinşi, vor crede că este doar o speculaţie a noastră, prezentăm un caz similar, în care s-a aplicat exact prevederea legală la care ne-am referit.
Este vorba despre Decizia nr.567 din 11 iulie 2006, prin care CCR a declarat neconstituţional art.12 alin.(1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Mai exact, CCR se referea doar la lit.B (h) ale acestui articol, unde iniţial se spunea: „alte probleme propuse Parlamentului de către Preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale”. Parlamentul a modificat în termen Legea nr.3/2000, însă nu a respectat decizia CCR de a modifica articolul 12, alin.(1), lit.B (h), ci a abrogat în întregime punctul (h)!
Drept urmare, prin Decizia 567/11 iulie 2006, întrucît Parlamentul nu s-a încadrat în termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 147, al. 1 din Constituţia României şi art. 31, al. 3 din Legea 47/1992, pentru a pune în acord exact decizia Curţii cu textul Legii nr. 3/2000, CCR a declarat neconstituţional întreg art. 12, al. 1, referitor la „problemele de interes naţional” ce pot face obiectul unui referendum!
Avem, aşadar, în oglindă, aplicarea deciziilor CCR referitoare la Legea 3/2000 (art. 12, al. 1) şi Codul Penal (art. 297, „abuz în serviciu”). Ele nu pot fi diferite, aşa încît este cît se poate de clar că, începînd cu data de 23 august 2016, art. 297 din Codul Penal, referitor la abuzul în serviciu a fost abrogat tacit prin inacţiunea Parlamentului şi Guvernului în termenul de 45 de zile, prevăzut de Constituţie!
Deci, astăzi, cînd sute de mii de oameni protestează în stradă, acuzînd Guvernul că prin Ordonanţa mult discutată dezincriminează „abuzul în serviciu”, nimeni nu a sesizat că sîntem în faţa unei minciuni uriaşe! În realitate, întrucît din 23 august 2016 infracţiunea de „abuz în serviciu” nu mai există, prin abrogarea tacită a art. 297 din Codul Penal, ceea ce face Ordonanţa PSD este să reincrimineze „abuzul în serviciu”, nu să-l dezincrimenze!
Evident, este şocant să constatăm că nici una dintre următoarele persoane cu funcţii mari în stat şi instituţii în întregul lor: preşedintele României, prim-ministrul, ministrul Justiţiei, parlamentarii, membrii CSM, procurorul general, şefa DNA nu cunoaşte prevederile Constituţiei României! Şocant-neşocant, asta e!
P.S. 1. Exact cînd încheiam redactarea acestui articol, observ că „Lumea justiţiei”, sub semnătura excelentului gazetar Răzvan Savaliuc, publică un articol exact cu acest subiect! Cu atît mai bine, căci nu putea să existe o mai fericită coincidenţă! Înseamnă că toţi cei care au bătut cîmpii pe la televizor în aceste zile au la ce să mediteze. Cum rămîne însă cu cei care au instigat populaţia să protesteze în toată ţara în favoarea unui articol din Codul Penal care nu mai este în vigoare din 23 august 2016?
2. Cei care vor să caute scuza erorii făcute în aceste zile de foc, invocînd modificările Ralucăi Prună, trebuie să ştie că ordonanţa fostului ministru nu avea cum să modifice art. 297 din Codul Penal, căci a fost dată în luna mai 2016, iar Decizia CCR a intrat în vigoare în luna iulie 2016. Prună avea în cap alte chestii pe atunci!
Sursă: Cotidianul